marți, 10 iunie 2008

Trecutul..

0 Comentarii


Trecul.. Ce semnifică el în căutarea desăvârşirii? Reprezintă trecutul un pas în pe drumul sinuos al atingerii unui apogeu în devenirea umană? Cu siguranţa pare destul de greu de imaginat cum poate ceva atât de irelevant pentru omul modern să constituie o proba spre un ţel inexistent la prima vedere: desăvârşirea. Ce semnifică ea? Cum poate fi atinsă? Acest cuvânt pare mult prea mare pentru fiinţa mea infinitezimală; procesul transformării, formatării spiritului pentru a atinge nirvana creştină e mult prea complex pentru omul desacralizat. Desăvârşirea în primul rând presupune o transformare a fiinţei umane, o reduplicare a unui imago angelos într-un chip cât se poate de omenesc. Această reduplicare nu poate avea loc decât prin dorinţa voită a individului, prin o aspiraţie provenită dintr-un sentiment sacru sau cel puţin dintr-o reminiscenţă a unui sâmbure de credinţă, dar ce se întâmplă atunci când acest sâmbure sau nici măcar o reminiscenţă nu există? În acest caz firul desâvârşirii se rupe încă de înainte de a începe de a se fi croit. Totuşi nu cred că sentimentul religiozităţii poate lipsi dintr-o fiinţă umană, refuz să cred că acesta poate fi inexistent. Cu siguranţă el există, dar în mod conştient e refulat constant, înlocuind divinitatea cu ego zeificat şi egocentrist... va continua.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats