sâmbătă, 14 iunie 2008

Tristeţea...

0 Comentarii

Inconştient de sentimentele celor din jur mă cufund în marea deznădejdii. Doar o minune mă poate salva, raza divină a strălucirii unui serafim.
Demonii din mine strigă fără încetare alugând speranţa. Sunt târât de bună voie prin mocirla uitării de sine către neantul iadului. Acoperit da larvele conştiiţei, încet, încet, pierd legătura cu reperul realităţii..
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats