vineri, 19 septembrie 2008

Natura omului

0 Comentarii
La inceput a fost nimicul...apoi a aparut materia, asa cum si religia, fizica precum si orice lucrare legata de acest subiect confirma cea mai simpla teorie creationista. Probabil aceasta a fost cea mai mare greseala a acestui mare mecanism infinit: o eroare de sitem, aparitia materiei, dezordinea, haosul.. toate intr-un timp mult prea scurt pentru a fi masurat, intr-un spatiu mult prea restrans, apoi, ca o molima raspandindu-se in intreg Universul.. in infinit. Aceasi materie nascuta din haos si dezordine a stat la baza omului.. aceeasi atomi, in diferite legaturi au alcatuit creatura autointitulata "varful piramidei trofice", cea mai evoluata specie de pe Terra. Aroganta omului este la fel de mare precum si infinitatea Universului.. Daca punctul de inceput a existentei noastre se datoreaza haosului initial, cum poate omul migra catre celalalt pol? Poate omul schimba insasi natura firii sale? Mai poate fi modelat noroiul intr-un exemplu desevarsit de arta? Doar un ecou imi mai trezeste eul la realitate strigandu-mi: utopie! Lasand subiectivismele incuiate intr-un cufar tainic, mi-e atat de greu sa accept omul ca pe o fiinta buna, pasnica, desavarsita, cand tot ce ne inconjoara s-a nascut din haos... si parca mereu ideea imi e confirmata de cele doua paturi subtile in care se imparte societatea: naivii si cei ce ii conduc. De fiecare data ni se ofera ocazia de a alege in viata, sa fim naivi, sau sa gandim si sa ii conducem? Poate mai exista o alternativa... inca o caut, poate intr-o zi o voi gasi sau poate doar esentializez prea mult lucrurile. Totusi dramele ma cuprind prea mult si nu fac fata.
E dramatic si e trist sa traiesti conform unei matrici, intr-un sistem creat de Un desavarsit Arhitect, fara posibilitatea de a decide. Suntem liberi, dar totusi ne nastem si murim, cele doua repere pe langa care nimeni nu cred ca a trecut.. sau o fi posibila nemurirea? Cine sunt nemuritorii?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats