luni, 1 septembrie 2008

Timpul si...atat.

0 Comentarii
Timpul trece mult prea repede si ma chinui sa tot tin pasul cu el, dar de fiecare data sunt in urma..parca traiesc intr-unj alt timp. Un illo tempore damnat. Probabil cea mai mare pedeapsa a pacatului a fost supunerea, o supunere ireversibila sub tutela timpului.
Dar iarasi debitez, ca de obicei asa ca scriu STOP. Dar din pacate nu pot aplica acest cuvant universal peste tot. Eh.. Oricum sunt satul de toate.. de vara, de soare, de principii, de sabloane, de viata mizera oferita de Marele Arhitect. Pf... Marele Arhitect... aiurea. Poate doar de un copil sadic, admirand cutia plina de furnici si arzandu-le cu lupa sub soarele ucigator. Blasfemie stiga unii, rationalitate cred eu. Rationalitate extrem de subiectiva, zic eu, scrisa intr-un moment extrem de grav, mai grav decat orice octava inferioara cu putinta.
Cazut in bucla inferioare dintr-o linie a vietii desenata de un schizofrenic anonim, incerc sa mi-o indrept singur, dar parca nu am un creion suficient de ascutit..nu pot trasa cu ochii inchisi ce mi-as dori, mana imi tremura mult prea tare de emotie. Ce nu as da pentru o radiera, sa sterg totul si sa trasez o linie ascendenta..sa desenez totul exact asa cum vreau sa fie. Un inceput modest.. doar un gand irealizabil intr-o lupta infinita cu un dusman comun: timpul.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats