luni, 24 noiembrie 2008

Astept..

0 Comentarii
Se pare ca incetul cu incetul timpul ne ajunge din urma si e mult prea greu sa tinem pasul cu el, totusi incercam sa recuperam, dar pana cand? Pana cand putem recupera fara sa depasim granita irecuperabilului? Cine stie.. Nestingherit, in crepuscul stau si incerc sa mai incropesc inca un rand, intr-un spatiu mult prea straniu si strain, fata de care m-am indepartat deja prea mult fara sa fi stiut incotro ma indrept. Poate doar Reperul sa-mi mai tina umbra sub un soare prea arzator, al unor ganduri straine ce-mi devoreaza fiinta-mi fragila, cuprinsa de fiorul rece al atingerii straine unui semizeu abstract. Poate doar un Hermes ratcit in desisul lumii contemporane mai poate spera la salvarea promisa de prea mult timp unor stramosi ramasi numai in mituri si-amintiri obscure, dar nu si eu, deja e prea tarziu si nici licarirea unei sperante nu o mai pot intrezari. Tacut ma indepartez si-astept...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats