marți, 22 decembrie 2009

Ipod nano 5th generation

0 Comentarii

De când sunt pe plaiurile străine mă tot plâng de frig și duc dorul soarelui! Acum că am venit acasă de sărbători, promit să nu mai mai plâng de frigul din UK. Trebuie să recunosc că îmi place la nebunie zăpada de care avem parte, numai gerul de ar fi puțin mai blând și ar fi totul perfect!
Dar lăsând deoparte vremea, cu ceva timp înaite să mă întorc acasă, mă tot batea gândul să-mi fac un upgrade de mp3 player. Și urmează dilema cea mai mare: ce brand să fie? Cum netul e cel mai la îndemână, am citit diverse opinii legate de Ipoduri, playere Sony ș.a. Zic și altele pentru că în principiu am rămas doar la cele două branduri. Acum urmează alegerea... Sony sau Ipod? După ce am citit opiniile utilizatorilor, cum că Ipodul e doar un brand, calitatea nefiind la nivel Sony, că trebuie să folosești nuș ce program, I-tunes, ca să-ți pui muzică, că e dificil de folosit, am decis să le testez personal. Sony mi-a plăcut destul de mult, numai că designul nu se ridică la nivelul Ipod, cât despre calitatea sunetului, aleg tot Ipod. Zis si făcut! Așa m-am procopsit cu un Ipod Nano 5th generation de 16 Giga, la 135 lire pe care îl recomand tuturor celor care sunt în dilemă în a-și achiziționa unul. Își face toți banii, I-tunes e plăct de folosit, cu o interfață chiar intuitivă, indiferent de ce am citit pe net. Jucăria în sine aduce câteva noutăți noii generații, cum ar fi o cameră video (nu poți face fotografii), un ecran mai mare, nu știu detaliile genrației din urmă, dar acesta are un pedometru, radio, bateria chiar ține cât se zice (eu unul personal mi-am achiziționat și un încarcător portabil, merge cu 2 baterii care îmi pot încărca Ipodul de 3 ori, deci numai bun pt călătoriile interminabile) și merge neapărat cu o carcasă acrilic, rezistenră la socuri!
În concluzie, chiar merită!



miercuri, 2 decembrie 2009

Rugă

2 Comentarii
Cuvintele curg în șiroaie de lacrimi,
O rugă în taină se-nalță spre Tine:
Mii de păcate-mi apasă pe suflet,
M-am ascuns printre salcâmi
De frica și rușinea faptelor mele.
Mai asculți cuvântului robului tău?
Mă simt singur, deznădăjduit...
Ajută-mă!
Sunt slab, credința mi-am pierdut-o..
Ajută-ma!
Nu mă da pradă Satanei,
Ai milă de mine, Tată ceresc!
Nu-mi da poveri ce nu le pot duce,
Ispita de-acum aș vrea să o trec!
Puterea-mi lipsește,
Dar vreau s-o găsesc
Și pe calea ce-o caut,
Călăuză să-mi fii,
Părinte Ceresc!
vineri, 27 noiembrie 2009

Ochiul de ceara

0 Comentarii
Ochiul de ceară stă ascuns după perdea..
Incapabil de-anțelege,
A încetat să vadă lumea
Și tot ce-l înconjoară.
Aude doar vorbe
Șoptite cu dor.
Curiozitatea il face
Să fure-o privire.
Brusc, scânteia aprinde
Focul iubirii
Și ochiul cel rece
Pe loc îl topește.
Lacrimi de ceară
Se scurg pe obraz,
Dar de frica orbirii
Se-ascunde din nou
În locul în care
Iubirea cea mare
N-o mai poate vedea.
miercuri, 18 noiembrie 2009

Lumiere Festival 2009 - Durham

0 Comentarii
Acum o săptămână am văzut pe undeva un anunț: "Lumiere Festival in Durham..bla,bla.." Nu prea aveam idee despre ce era vorba, așa că mi-am propus să particip și eu ca un simplu "privitor" curios. Ce vă pot împărtăși e că unele lucruri mi s-au părut cu adevărat interesante, cum ar fi proiecția de imagini pe catedrala de aici, însoțite de un acompaniament sonor, dar au fost și unele banalități, precum o scară luminoasă sau un simplu laser verde, ale căror semnificație cu siguranță mi-a scăpat și acum nu le pot aprecia valoarea. Am relizat chiar și un mic filmuleț în care am insistat pe jocul de imagini proiectat pe catedrală, dar pe lângă aceasta puteți viziona și ale "lucruri luminoase" ce au fost expuse prin tot orașul.
Las imaginile să vorbească în continuare și nu vă mai pot dori decât vizionare plăcută!


luni, 16 noiembrie 2009

Secularizarea

4 Comentarii
Când din cer coboară
Un gând, o stea, o revelație,
Într-o lume ipocrită
Nu mai există nicio speranță
De-a fi acceptată.
Într-o biblică Sodoma
A existat un Lot,
Dar într-o modernă Gomora
Nu mai există nici un drept.
Ne-am abătut cu toții
De la calea mântuirii,
Ne-am vândut de mult
Și  fărâma unui suflet
Ce-ar fi putut să ne ofere
Calea, drumul și speranța.
Viciul.... plăcerea...
Par mai dulci
Până și decât mierea.
Dar suntem simpli călatori.
Ce va fi după,
Ne mai gândim?
joi, 12 noiembrie 2009

Reverberația prostiei

0 Comentarii
Nu mă pot opri din râs
Când îmi amintesc
Cât poți fi de penibil!
Te întrebi idioțesc:
Să fiu eu în aceste cuvinte
Ce-mi stau înainte?
Să-ți spun un secret,
Dar să-mi promiți că-l păstrezi
Doar pentru tine:
Ești atât de dobitoc
Încât nici nu-nțenegi
Poezia-n rimă albă.
Și ridici ca un prost din sprânceană
În fața creației lirice
Al cărei muză tu acum îmi ești.
Ce stai de pomană?
Încă mai citești?
Vezi că se-arată
Stăpânii departe!
Fii supus așa cum ai învățat,
Iar precum câinele linge mâna
Ce-l lovește, urmează-i exemplul,
Du-te și spală!
Rămâi în neființă
Cu-o falsă credință!
Mai am încă un lucru să-ți spun:
Iți place să vorbești în neștire,
S-arunci cu noroi,
Iar ești idiot,
Ai uitat că vorbele se uită?
Faptele rămân!
Rămâi cu două cuvinte-ncheiere,
Dintre cele mai obscene.
Eu mă retrag, ti-arunc un os
Și-aleg fapta...
duminică, 8 noiembrie 2009

Sfârșit

0 Comentarii

Nu vreau nimic
Din tot ce poți să îmi oferi,
Vreau doar un moment
Să-mi pot privi sinistrul suflet
Și să-nțeleg de ce și cum..
Apoi să râd, să plâng,
Să fiu doar un nebun
Pe-un efemer pământ.
Nu vreau să-ți mai șoptesc cuvinte dulci,
Suave vorbe să-ți umple potirul,
Să sorbi cu nesaț și plăcere nectarul..
Dar voi umple cu venin de-astădată pocalul
Și-apoi te las în desfătare să bei!
Dintr-un colț al minții
Să-ți privesc suferința,
Sclipirea și viața cum grabnic se scurge
Lăsând numai umbre și vorbe deșarte,
Ispita adoarme, muza se duce...

duminică, 18 octombrie 2009

Pictures...

0 Comentarii



A venit si ziua internetului de calitate! In sfarsit pot sta in pat cu laptopul si sa am parte de un wireless de calitate, gata cu fotoliul langa fereastra si cu laptopul pe pervaz! Profit de aceasta ocazie si mai public o firmitura din ceea ce inseamna Durham.

marți, 6 octombrie 2009

Ganduri din Durham

1 Comentarii
Chiar ma miram cum de bate mereu vantul pe aici si nu mai ploua! Sunt deja de o sap in Durham si inca nu am apucat sa vad zilele mereu ploioase specifice Angliei, dar uite ca azi toata ziua a plouat si din spatele geamului, dintr-o sufragerie mult pre mica si rece ma chinui sa prind semnalul wireless al unui net gratuit..
Nu m-am mai simtit de mult atat de singur, atat de departe de toti, dar cu toate acestea prefer sa nu intalnesc alti romani, dar uite ca pana si aici au ajuns cersetorii romani, spre marea mea scarba...
Apropo de asta, mi-am amintit acum o intamplare din aeroport din Londra (Stansted), cand am mers la verificarea identitatii, (dupa ce calatorisem cu o intreaga satra cu tot cu purandei in acelasi avion) toti se bagau inaintea mea si la un moment dat, mi-am cam pierdut rabdarea si am mers inaintea unei tiganci la ghiseul respectiv. Imediat mi-am primit mustrarea de la doamna ce-mi verifica pasaportul, cum ca m-am bagat in fata unei doamne! Nu vreu sa continui cu toate gandurile ce mi-au venit instant in minte pentru ca as da in xenofobism. Pana la urma asta e! Oricum ,orice am face specimenele ce canta pe pod la acordeon si cersesc cu handicapul la vedere vor exista peste tot cu buletin de Romania, asa ca, sa fim tot mandri ca suntem romani!!
P.S. De va vine sa credeti sau nu, poza e la 1 minut de centrul orasului unde sunt acum. Nu prea vom vedea la noi asa ceva curand, nu?
duminică, 4 octombrie 2009

Viata de student Erasmus in Durham

0 Comentarii
Brrr... Ce frig e in Anglia! Toata ziulica sufla vantul! Incerc sa ma obisnuiesc cu vremea, dar degeaba! :) oricum, vreau sau nu, o sa-mi treaca moftul si ma voi acomoda si cu vantul permanent si cu clima putin mai racoroasa decat in Romania! Cu toate acestea, petrecerile organizate de facultate te mai incalzesc putintel:P.
Ca tot am pomenit de petreceri, aici am observat un lucru ce in nicio universitate din Romania nu se intampla! Prima saptamana au loc o multime de evenimente si petreceri, dar ce mai petreceri! Am ramas uimit sa vad in subsolul Uniunii Studentilor o discoteca uriaza, cu un ring imens, bar DJ, si tot ce vrei pt a se numi disco in adevaratul sens, toate acestea fiind supravegheate de Universitate.
Prima seara de intampinare a studentilor a fost organizata intr-un mod cu totul exceptional! La unul din colegii s-au tinut 3 petreceri de bun-venit, simultan: una a fost petrecere salsa, una cu muzica diversa de club, iar una cu muzica traditionala parca irlandeza cu dansuri de grup (cu scopul de a interactiona si de a socializa).
vineri, 2 octombrie 2009

Sclipiri

0 Comentarii
Uite ca am ajuns si in Durham, un oras studentesc mic, de numai 50.000 locuitori, cu o catedrala uimitoare si langa un castel de o arhitectura magnifica! Un orasel plin de studenti din toate colturile lumii, un orasel aglomerat, parca lucuit numai de tineri! Universitatea este a 3-a ca vechime din UK si are 13 colegii, deci nici nu se compara cu vreun centru universitar din Romania! Imi pare rau ca nu am inca internet in casa unde locuiesc ca sa ppostez si cateva poze, asa ca sunt nevoit sa tastez de la o biblioteca publica, unde permisul este GRATUIT, nu ca la BCU Iasi :P
Clima pare deja mai mult decat pot suporta, imi place vremea racoroasa si mai mohorata, dar parca pe aici deja e prea mult frig si soarele nu l-am vazut prea des!
Sunt curios cum va fi noul an universitar! Traiesc aceleasi emotii ca si in anul I de Facultate :) cu exceptia ca aici chiar nu stiu la ce sa ma astept, dar cu siguranta voi posta si pe blog orice impresie!
Preturile sunt cam mari pe aici... sa platesc 3 lire pe o bere sau 300 lire pe chirie, sau la camin 4600 lire pentru un an universitar.. pf.. deja mi se pare cam scump! Pe aici e mai ieftin sa-ti cauti chirie decat sa stai la camin! Inversiune fata de ceea ce eram obisnuit!
Ca si concluzie, totul e frumos si roz, atata vreme cat iti permiti!
joi, 17 septembrie 2009

Meditație

0 Comentarii
M-am săturat de același comportament rudimentar din partea celor din jur, m-am săturat de prost gust, m-am săturat de prostie! Mă simt din ce în ce mai puțin român, din ce în ce mai puțin legat de tot ce înseamnă albastru, galben, roșu.. M-am săturat de spărgătorii de semințe, de manele și de limbajul trivial ce-mi ”cariază” urechile când aud sintagme și expresii de mă minunez cum de se poate ca din gura unui puștan să iasă asemenea cuvinte fiecare începând cu litera ”P” sau ”F” sau ”M”! Se duce întreaga societate de râpă și cu silă prefer să fiu ca și biblicul Lot și de aș avea ocazia, nu m-aș mai uita înapoi, fără nici un regret!
Îmi doresc cu toată ființa să am ocazia să părăsesc măcar orașul acesta gri, plin de oameni lipsiți de caracter, de câini vagabonzi, de cerșetori și de hoți.
M-am săturat să văd cât de mult se pot înjosi unii pentru mită, m-am săturat de indiferență și formalism sec.
Într-o astfel de societate, cred că ignoranța e o binecuvântare... dar până când? Până când ne putem preface că totul e frumos și vesel? Până când vom fi la fel de orbi ca și justiția?
Îmi doresc să pot merge la biserică fără să fiu întâmpinat la poartă de mâini leneșe întinse, îmi doresc să fiu cavalerul de onoare fără sticle de apă vărsate pe jos de cei de care nu mai scapi, lichele, precum râia lui Ionică Creangă, îmi doresc să merg la piață fără să-mi păzesc cămașa de pe mine, îmi doresc atât de multe și totuși sunt puține.
Ne merităm eticheta, ne merităm renumele atâta vreme cât pe buletinul cersetoarei de la Sacre Coeur sau pe buletinul celor de la acordeon de prin Viena de la colțul străzilor și de prin metrou scrie ROMÂN. Fiți mândri că sunteți români!


sâmbătă, 12 septembrie 2009

Utopie

0 Comentarii
Am urmărit o umbră pe cerul pustiu,
Dar neputând nicicând s-o prind,
Am închis ochii și-am pictat în soare
Tot ce nu văd cei dimprejur.
Să fiu orbul doar eu?
Sau poate chiar nebunul?
Încetez să mai gândesc
Întrebări fără răspuns
Și îngheț în labirintul rece.
Tremur, spasme mă cuprind...
Tăcerea mi-e delirul ce-mi alintă
Amenințător existența-mi vagă
Într-o lume increată.
marți, 1 septembrie 2009

Dulce Românie!

0 Comentarii

Încerc să mă simt român, cu tot ceea ce presupune acest cuvânt, dar sincer nu pot! Poate nu fac suficiente eforturi pentru a-mi iubi țara, cine știe!? Nu prea am stat să meditez asupra faptului, dar nici nu cred că o voi face prea curând. Până una, alta, mă uitam aseară la Tv și am rămat tâmpit când am văzut cum unii pot avea pensie, auzi dom'le, pensie, de 200 - 300 milioane de lei vechi!! Brusc am avut nevoie de o lămâie să-mi astâmpăr greața urmărind unele declarații cum că săracii oameni chiar au muncit pentru a avea o asemenea pensie și ar fi chiar nedrept să le scadă la o sumă mai mică. Cuma mama, mamei lor să fie nedrept??? Da bunicuța mea săraca, scumpa mea bunică, care a muncit o mulțime de ani și acum are doar vreo câteva milioane pensie, asta e drept?? Cum rămâne cu restul bătrânilor din aceeași categorie cu buni mea??? Cum mă pot simți român în asemenea condiții? Cum pot fi mândru de a fi român??
În concluzie (prefer a încheia aici revolta verbală, pentru a nu fi nevoit ulterior să modific articolul), România e o țărișoară frumoasă, păcat de cei ce o reprezintă și o conduc. Sunt ca și crema cornulețelor fragede. Numai bine!
duminică, 9 august 2009

Vis

1 Comentarii
Cu un penel am desenat
Forme imperfecte-n cer,
Să-mi servească drept reper
Într-un viitor nesigur, sumbru, rece.
Cu o daltă am sculptat
Teama unui decrepit
Animat doar de speranța
Unui vis neimplinit.
Cu un creion am conturat
Iluzia neștirbit-a vieții:
Himera oarbă și-nsetată
Pe marele nimic.
joi, 6 august 2009

Oficial...

0 Comentarii
Si uite ca bursa mea de studii in UK a fost confirmata oficial si am primit pe mail acceptarea la Universitatea Durham, urmand sa primesc si postal anumite acte. Abia ma acomodez cu tot ce inseamna ”acasa” si nu dureaza mult ca trebuie sa ma gandesc iar la bagajelul meu. Lipsit de orice simt creativ sau estetic imi impartasesc bucuria si tristetea si pe spatiul virtual.
Am lasat o multime de prieteni in Slovenia, acel axis mundi a 9 tari, acum iarasi ii parasesc pe cei dragi pentru 9 luni... uf.. nu suport despartirile!!
miercuri, 5 august 2009

Experienta Friedensgrund

1 Comentarii
Dupa doua saptamani am revenit din Slovenia plin de optimism si voie buna, pana am intrat iar pe teritoriul romanes.. Frumoasa tara, pacat de locuitori! Calatoria dus-inators a fost istovitoare. In medie am calatorit 2 zile cu trenul pana in Ljubljana si de acolo in Sticna. Voi rezuma doar in cateva fraze ce a fost, restul puteti vedea din fotografii.
Doua saptamani, tineri din 9 tari adunati intr-un loc unde nu au mai existat granite, dispute, diferente culturale si religioase. Cuvintele oricate ar fi, ar fi de prisos..
Oboseala si nostalgia nu-mi permite sa public mai multe detalii, dar cand voi fi in stare promit sa revin cu intreaga poveste!
Fotografiile le-am publicat pe http://www.protos.3x.ro
Enjoy!
miercuri, 15 iulie 2009

Post mortem

0 Comentarii
Trecut-a timpul fără milă
Peste tot ce-a fost odată,
Trecut-au anii ca un gând
Uitat și făr să-mi amintească
Cineva de tot ce-a fost cândva.
S-a făcut scrum pe un pervaz
Tigara nefumată.
M-am săturat să meditez,
Gânduri să mă invadeze
Și-apoi dureri chinuitoare-n leșul putrezit
Al unei nimfe omorâte cu ștergarul
Pe ochiul șiret să proiecteze jocul morbid
În ceață și-n umbre
Până când totul va redeveni iarași...
Tăcere.
La unison mă acordez
Cu instrumente ce le-aud doar eu
În surda liniște armonioasă.
Rămas fără suflet mai simt că vibrez,
Și-apoi că mai pot să pictez
Cu tocul pe foaia de argint a vieții
Testamentul.
Vă las cu limbă de moarte s-aveți
Tot ce mi-am dorit și am poftit.
Să uitați că am trăit!
Iar tot ce-a fost al meu,
Nimicul, neantul și durerea
Să fie numai pe-un pustiu de stâncă.
Cu un regret mă mai semnez,
Un veșnic vrednic de osândă.
luni, 13 iulie 2009

Decepție

0 Comentarii
Forme satirice întind umbre
Către-o lumină imaginară
În prelungirea unei realități muribunde.
Mirajul unei nopți
Ascunde tăcerea
Unui gând deformat de blesteme.
Reverie și extaz revărsate aleatoriu
Peste miile de ace
Ce scrijelesc un nume tainic
Nerostit..
joi, 9 iulie 2009

Felis

0 Comentarii
Mi-am privit chipul gol
Într-o baltă pe trotuar,
Apoi ți-am zărit doar trupul tău cel rece,
Născut fără suflet
Din egoismul unui Demiurg,
Sau din iubirea unui Dumnezeu Preamilostiv.
Tristețea e acum coconul
Ce mă-nfășoară,
Mă sufocă..
Mi-e greu să mai privesc goliciunea
Fără să-mi văd aproapele cum te-a ucis..
Cum a-ndrăznit cu nepăsare,
Să te hrănească cu ignoranță.
duminică, 5 iulie 2009

La revedere

0 Comentarii
Lacrimi de ceară
Mă alintă și sper
Să regăsesc trecutul pierdut.
Ai plecat și-am rămas singur acum,
Pierdut pe firul vieții.
Cu ce ți-am greșit?
Vreau să-mi răspunzi?
Tăcere......
Ce am făcut?
De ce ai plecat?
Durere....
Te-ai dus
Și nu pot să-ți spun decât
La revedere.

Furtuna

0 Comentarii
Înc-o noapte rece, tristă,
Se așterne peste neguri.
Norii grei se conturează,
Se așează în tronsoane
Și se pregătesc să-nghită
Tot ce poți vedea pe zare.
Ei înainteaz-agale
Și tot vin, se înmulțesc.
Cerul negru-ntro sclipire
Luminează-ntreaga noapte.
Vuiet mare se aude,
Tunete fulgerătoare
Undeva în depărtare.
Picuri repezi vin să-nece
Natura-nconjurătoare.
luni, 29 iunie 2009

Ea este Pufi

0 Comentarii


Cum nu prea am multe de făcut în perioadele cu vreme mohorâtă, m-am hotărât sa vă fac cunoștință cu cel mai tânăr membru al familiei: un hamster chinezesc, primit de la iubita mea acum vreo două luni. Mănâncă orice, în afără de dulciuri (nu le sunt recomandate). Este foarte activă atâta vreme cât nu stă în acvariul ei, în rest doar mănâncă și doarme.

Un fapt trist este că zilele îi cam sunt numărate, conform statisticilor, doarece trăiește în medie 2 ani.

Una peste alta, recomand tuturor iubitorilor de animale această specie de hamsteri datorită ușurinței cu care pot fi întreținuți.

Necesită schimbarea la 2-3 zile a rumegușului precum și a apei (dacă e mai des, hamsterul nu se supără), o pungă de rumeguș în comerț costă aproximativ 5 lei și vă ajunge cam 1-2 luni, mâncare specială pentru rozătoare deasemeni se găsește la orice pet shop, o cutie costă cam 5 lei și vă ajunge cel puțin o lună pentru un singur exemplar de hamster.

Despre acvariu sau cușcă specială.. ce pot să vă mărturisesc este că l-am primit cu un acvariu mediu spre mic. Nu vă recomand să vă achizitionați acvariu pentru că nu puteți pune sub nicio formă sticluțele de adăpat, prevăzută special pentru cuștile cu gratii (nu am reușit să găsesc o sticluță și pentru acvarii). Personal am făcut o improvizație pentru a reuși să a agăț de un perete al acvariuliu. Cum vă ziceam, recomand cușca cu gratii specială pentru hamsteri, costa la fel de mult ca și un acvariu decent pentru un singur hamster, deci nu merită să-l chinuiți doar cu un simplu acvariu ;)
marți, 23 iunie 2009

Imi pare rau...

0 Comentarii
Un amalgam se contureaza, nu vreau sa accept imaginea creata de un pictor nebun..un demiurg al vietii si-al destinului. Ma simt atat de atasat de oameni, de locuri... Mi-e greu sa accept plecarea ca pe un viitor ireversibil si sincer, sufar. Un lucru e cert, de-ar fi sa dau timpul inapoi, nu as mai face acelasi pas.. Sunt o fiinta mult prea slaba, sau cel putin asta tind sa cred despre mine intr-o autocritica subiectiva, sunt incapabil sa cresc, sa ma maturizez... Traiesc inca intr-o lume puerila.
Imi cer iertare pentru ca nu am fost un priten adevarat in fiecare moment.
Imi cer iertare pentru ca v-am gresit adesea.
Imi cer iertare pentru ca am fost un ipocrit.
Imi cer iertare pentru ca nu am avut timp...
Imi cer iertare pentru tot,
Imi veti lipsi.
sâmbătă, 20 iunie 2009

Rigor mortis

0 Comentarii
Sa existe-un sens al vietii?
Sa existe fericire?
Sa existe nemurire?
Mi-e mult prea greu sa cred
Si sa accpet salvarea
Oferita intr-o lume
Pervertita si damnata.
De-ar fi sa-leag,
Sa am curajul...
N-as mai fi acum aici.
Inexistenta prinde-un iz
Si-un farmec dulce,
Iar despota fecioara
Pare acum incantatoare
Si ma cheama
Si ma striga,
Ma ademeneste...
luni, 15 iunie 2009

Viitorul apropiat

2 Comentarii
Mai că nu-mi vine să cred că a venit vacanța și pentru mine! Dar odată cu ea simt cum scurgerea ireveribilă a timpul îmi trezește sentimente nu din cele mai vesele.
Astăzi mi-am cumpărat un bilet dus spre Londra pe 30 septembrie. Nu mă simt prea bine în postura neputincioasă de a nu putea lupta cu un dușman redutabil.. nici măcar nu mă pot angaja într-o asemenea luptă așa că nu pot decât să mă resemnez și să accept totul ca pe un ”normal” aparent.
Mă mai uit incă o dată la bilet... chiar plec...departe de toţi, un an universitar...
sâmbătă, 6 iunie 2009

Sesiunea - game over!

0 Comentarii
In mod oficial sesiunea s-a terminat! Am aflat azi si ultima nota, desi banuiam cam cat era. Ma simt atat de epuizat, dar promit ca voi scrie cateva ganduri si experiente traite in sesiune. Deocamdata nu ma simt in stare sa relatez nimic.
Ma gandeam sa ma intorc in Roman, dar cum gazda a binevoit ca pentru 5 zile din luna sa platesc toata luna, cred ca voi profita de timpul liber sa mai savurez aerul de Iasi. Pe de o parte ma bucur sa plec, sa scap de unii, de altii, sa nu-i mai vad, dar parca incepe sa-mi placa viata de student in Iasi, fara ”mami”, ”tati”, cu o oarecare independenta, lipsit de bani dar plin de dragoste. :P
O prima gura de aer, relaxat, fara griji sau stres... i'm out!
vineri, 5 iunie 2009
1 Comentarii
Cuvantul cel mai potrivit pentru cateva saptamani de examene in care a trebuit sa memorez carti si carti... Am fost lenes un semestru, dar in cateva saptamani am muncit cat pentru un an. Desi nu ma plang in privinta rezultatelor, chiar sunt mai mult decat satisfacut de ele, nu sfatuiesc pe nimeni sa-mi urmeze exemplul. Importanta invatarii cursurilor intr-un mod regulat se vadeste in pragul examenelor, cand poti face fata doar cu 4-5 cafele pe zi, 5 ore de somn pe noapte, pentru a lua note destul de bune pentru "buget".
De ajuns cu lamentarile! Imi cam pica ochii in gura, dar mi-am amintit ca pe undeva pe jos exista un cablu pentru net, sa va impartasesc un videoclip deosebit de pe youtube.com. Siropos, emotionant, plin de caldura si energie pozitiva, de iubire, sensibil... mai bine vedeti cu ochii vostri:

miercuri, 6 mai 2009

Necunoscutul

3 Comentarii
Unori viața iți rezervă atâtea și atâtea surprize, încât te simți copleșit și te întrebi ”oare de ce eu?” sau ”ce am făcut să merit atâtea?”.
Mi-e atât de greu să tastez câteva rânduri, cred că mi-am ieșit puțin din formă, având în vedere absența nemotivată de pe blog. Lăsând lamentările deoparte, am ajuns să-mi manifest și aici bucuria obținerii unei burse de studiu în Anglia pe întreg anul II de Facultate. Mi se pare incredibil, chiar ireal.. Povestea e lungă, dar totul se reduce la o participare la un interviu, cu mulți inscriși, 2 locuri disponibile. Se pare ca după aflarea rezultatelor, trebuie să mă gândesc la bagaje :)
miercuri, 22 aprilie 2009

Să nu-ți faci chip cioplit

0 Comentarii
Trăim într-o lume a sclaviei mascate? Suntem subjugați în mod inconștient de mici dependențe pe care nu vrem să le recunoaștem? Poate mai demult aș fi pufnit în râs dacă aș fi auzit asemenea întrebări și aș fi susținut cu înverșunare libertatea absolută! Abia acum simt tăria să recunosc, mai greu, că orice lucru inutil ce îmi consumă existența reprezintă într-o anumită măsură o dependență, o falsă nevoie inoculată in subconștinet prin diferite mijloace de popularizare a unui ”brand” sau comportament.
Una din cele zece porunci spune ”să nu-ți faci chip cioplit....sau sa te inchini lui”, well, fiecare chip cioplit reprezintă o dependență, un zeu căruia îi sacrificăm timpul, atât de prețios în societatea contemporană..
Oare am curajul să mă accept și să mă cunosc până la capăt?
duminică, 19 aprilie 2009

Hristos a Înviat

1 Comentarii
De ce tindem mereu să vedem profanul și mai puțin legătura cu transcendentul? De ce sărbătoarea Învierii devine pentru unii sărbatoarea mâncării? Să nu ne pierdem cugetul și să nu ne lăsăm ispitiți de lucruri trecătoare și de plăceri efemere și să trăim adevărata lumină a Învierii, bucurându-ne de compania celor dragi, uitând ranchiuna și îndepărtând orice gând ce ne-ar putea tulbura bucuria acestei sărbători sfinte. Să ne urăm ”Hristos a Înviat!” nu poftă bună, așa cum am auzit printre unii credincioși chiar în timpul slujbei de Înviere.
Încă o dată ”Hristos a Înviat” și nouă ne-a dăruit viață veșnică!
vineri, 17 aprilie 2009
0 Comentarii

Auzind una din Evangheliile Deniei de joi seara, mi-am amintit de o melodie atât de dragă mine, versurile regăsindu-se chiar în acea Evanghelie. Audiție plăcută!
joi, 16 aprilie 2009

Invitație deschisă

0 Comentarii


Vă invit la o scurtă meditație asupra propriei persoane, la rugăciune, post, milostenie, căință... Dacă un an de zile suntem neatenți, distrași de vâltoarea cotidianuli zilnic și prinși cu toată fiintă în profan, măcar o săptămână pe an să ne oprin și să ne cercetăm cugetele poate mai facem un pas spre bine.

În acord cu perioada Săptămânii Patimilor, vă ofer spre audiție ”Doamne, auzi glasul meu”.

marți, 31 martie 2009

Un sincer "Te iubesc"

2 Comentarii
Te simt mereu aproape,
Esti aievea lângă mine.
Ireal îmi pare totul
Uneori, când mă gândesc,
Ba mai mult, sunt copleşit,
Eclipsat de frumuseţea
Singurului sentiment
Ce mă face să-ţi şoptesc:
sâmbătă, 28 martie 2009

Despre avariție

2 Comentarii
Din ce în ce mai mult tind să cred că omul e o ființă rea prin însăși natura sa. Chiar din incipitul existențial al rasei umane, deși aflat în starea de desăvârșire, omul a căzut ispită tentației păcătoase. Redobândirea stării originale mai poate fi dobândită printr-un sinuos efort ascetic împletit în primul rând cu iubire și milostenie. Viața de zi cu zi, dar mai ales experiențele personale, îmi aplică adesea lecții dure despre natura omului și inexistența iubirii, sau mai bine zis despre o iubire substituită de avariție. Întreaga iubire de aproapele, porunca cea mai mare a creștinătății, pare metamorfozată, printr-o grotescă mutație genetică, într-o ireversibilă și nelimitată dorintă de acumulare de ”arginți”, așa cum este ea numită scriptologic.
Apariția gândului păcătos, permite accentuarea unui comportament inxestent în condiții normare de viață morală, sufletul ajungând la degradarea treptată, din aproape în aproape, asemenea unui bulgăre mocirlos de zăpadă.
Nu dețin argumentele necesare unei explicații raționale pentru un comportament funambulesc-grotesc al acestei iubiri de argint exercitate vădit împotriva aproapelui, dar totuși intuiția unui răspuns mă macină amarnic. Imaginea asociativă a raționalului ”metastaziat” de avariție imi crează imagina animalului de pradă ce iși apără cu ferocitate leșul putrefiat chiar și în condițiile unei îndestulări mai mult decât necesare.
În epoca modernă omul și-a uitat măsura nevoilor sale, apelând la comportamente adesea primitive pentru a-și justifica nemăsuratele cerințe de ordin material, apărând la nevoie prin șantaj și umilire chiar și ultima centimă, degradându-și ființa ireversibil. Într-o societate, ale carei stâlpi sunt constituiți de sinistre creaturi, inevitabil boala se va răspândi...până într-o zi, când, paote ultimul gram de conștiință rămasă vă trezi sentimente refulate. Cine știe, poate tind să generalizez prea mult, poate greșesc, poate sunt mult prea scărbit de lumea-nconjurătoare încând răul mă orbește și mă împiedică să mai zăresc și licărirea bunătății, poate...
marți, 24 martie 2009

Ce știu despre lume?

0 Comentarii
Ce știu despre lume?
Că e haita infinită de hiene
Pregătită să atace când nici nu te-aștepți.
Să devoreze totul mult prea rapid,
Sau mult prea feroce,
Să n-ai timp nici să repiri
Până când colți ascuțiți
Se-nfig cu sete-n beregată,
Pregătiți doar să sugrume,
Pân la ultima suflare.
Inutil te mai opui,
Nu poți scăpa.
Fulgerător îți vezi întreaga viață,
Și cu-o ultimă lacrimă renunți
Să te mai agăți de lumea ta,
De jungla socială.
Nebunia te cuprinde,
S-a sfârșit...
vineri, 13 martie 2009

Micul demiurg

2 Comentarii
Peste-o lume trista si pustie,
Noaptea-si trece vălul sau
Cu nestemate lucitoare
Si-un diamant de-argint.
Totul pare adormit,
Pana si natura-ntreaga
E-nghetata-n timp.
Simple iluzii, despre o lume
Al carui demiurg am fost,
Doar un gand imi mai sopteste
Ce sa fac si cum sa sper
Ca voi putea sa fiu la fel,
Un creator in lumea mea.
duminică, 8 martie 2009

Cine sunt?

0 Comentarii
Farmecul creatiei ma uimeste.. pot fi oricine doresc in doar cateva caractere sau poate doar incerc lamentabil sa ma ascund in spatele unor cuvinte. Oare ma poti cunoaste? Poti sti cine sunt? Pot oare cuvintele asternute sa reveleze creatorul? Intrebarile ma macina, iar intuitia de a sti raspunsul ma framanta. Sa fiu EU cel care scriu sau doar o masca menita sa distraga atentia?
Imi place sa ma simt un vrajitor, micul demiurg creator de lumi si universuri, cuvantul mi-e bagheta, cititorii - publicul, cu toate ca sala e aproape goala, satisfactia unui singur spectator mi-e deplina.

Efeseni 22-23

2 Comentarii
Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
miercuri, 4 martie 2009

Viata-n curcubeu

0 Comentarii
Mi-e sete de rosu,
Mi-e foame de-orange,
Respir numai galben,
Traiesc pentru verde,
Iubesc in albastru,
Plang cu indigo,
Mor violet.
sâmbătă, 28 februarie 2009

Cipurile biometrice - Semn al Satanei

0 Comentarii
Am observat zilele trecute, fără să vreau, pe când mă aflam încă în Iași, un manifest lipit pe un stâlp împotriva cipurilor biometrice. Intrigat, mă apropii să citesc și mă lovește din plin ideea conform căreia se apropie sfârșitul lumii, dar nu ar fi fost nimic dacă ar fi fost doar un fenomen sporadic. Se pare că unii iau în serios problema cipurilor asociindu-le cu ”însemnul Satanei”. Ce mă deranjează cel mai mult, ca și credincios cu modestă educație religioasă, e că unii nici măcar Duminca nu participă la Biserica, la Sfânta Liturghie, dar iși permit să stabilească data sfârșitului lumii ca fiind foarte aproape. Cu siguranță un medic nu își permite să-și dea cu părerea în ceea ce privește fizica nucleară, dar se pare că în problemele religioase oricine pare a fi calificat să ofere răspunsuri și explicații.
Nu cu mult timp în urmă, în cadrul unui curs la facultate, s-a pus problema cipurilor și repercursiunile lor asupra noastră, ca și creștini. Cu toții știm, sau măcar am auzit ca în Apocalipsa Sfântului Ioan se spune că oricine va accepta semnul Diavolului pe mână sau pe frunte, va pierde mântuirea și va ajunge în iad. Privind obiectiv, nu cred că mai durează mult până la implementarea cipurilor biometrice și sub piele, e o dezvoltare inevitabilă a actualelor cipuri din pașapoarte.Dar nu în acest cip constă adevărata problemă. În primul rând problema e de exegeză biblică. O prostă interpretare a versetelor biblice induce mulțimea naivă în eroare. Pornind de la cuvintele ”mână” și ”frunte”, nu e prea dificil de a fi dedusă ideea păstrării credinței atât în ceea ce privește fapta (mâna), cat și gândurile noastre (fruntea). Atât fapta cât și gandul noastru trebuie în permanență să reflecte credința în Dumnezeu și să rămână neîntinat. Mă îndoiesc că noile pașapoarte biometrice îmi vor afecta credința într-un fel sau altul. În opinia mea totul se reduce la o lipsă de educație religioasă și la un fanatism nefondat, întrucât adesea acordăm prea multă importanță formalismului, uitând de rugăciune, milostenie, iubire....
joi, 26 februarie 2009

De-as fi

1 Comentarii
Oare cand te nasti,
Un inger te alege sa-ti fie pazitor?
Sau poate prin porunca
Primeste misiunea?
De-ar fi s-aleg in viata
Sa fiu ce mi-as dori,
Ti-as fi inger pazitor
Si nu te-as parasi,
De cand te nasti,
Pana la moarte
Sa-ti fiu mereu alaturi!
Cand ti-e frig sa te-ncalzesc
Cu ale mele aripi,
Cand ti-e greu sa te ajut
Sa depasesti momentul,
Cand te temi sa te sarut
Si sa-ti dau curaj!
Dar mi-e teama sa aleg
Ca eu sa iti fiu inger,
Vreau sa te pazesc,
Sa-ti fie mereu alaturi!
Dar vreau sa te iubesc
Si eu sa-ti fiu alesul!
luni, 23 februarie 2009

Mister jovial

2 Comentarii
Cand ma trezesc in zi de primavara,
Deschid ochii si o raza imi alinta chipul.
Sunt fericit, dar nu conteaza
Cat de frumos este afara!
Nici soarele, sau raza
Nu ma alinta atat de dulce
Cum o faci tu!
Un cer senin, nici nu conteaza
Cand pentru mine
Doar tu esti singura din lume!
Si-acum te simt aproape...
Trandafir de catifea
Cu buze dulci de roua.
Avid, ca u-nsetat le sorb!
O viata-ntraga te-as cuprinde-n brate,
De tine nu m-as satura!
Orice-ar fi mereu al tau
Si tu in veci, iubita mea!!
sâmbătă, 21 februarie 2009

Sentinta

0 Comentarii
Norii de cenusa deasa
Se astern peste campul pustiit
De uitare si tristete.
Doar un gand imi mai sopteste
Existeta.
Sa fiu viu?
Sau pe taramul nefiintei
Am ramas numai o umbra
Bantuind un pamant mult prea strain?
Cioburi de oglinda-mi calauzesc privirea
Spre neantul diafan.
Infrigurat si singur
Imi astept pieirea..
Dar pana cand?
vineri, 20 februarie 2009

Alienare si neliniste

0 Comentarii
Principiul obiectivitatii se pare ca a ramas doar la nivelul unui concept pur teoretic, un fel de utopie moderna. Egalitatea drepturilor si a responsabilitatilor nu reprezinta decat o masca justificatoare privind actele de nedreptate, comise flagrant la orice pas. E greu sa suporti prostimea si sa fii indiferent fata de sarpele ascuns dintre buruienile cotidianului, cand nici nu te astepti ori te molipsesti, ori esti muscat. Cu toate acestea, life goes on, indiferent de nemultumirile mele, indiferent de cat de mare e oceanul de miere in care inotam toata viata, indiferent de societate. Ajung la concluzia ca singurul mod de a supravietui apare intr-o antiteza cu misticul si sacrul de altadata, unde adevarata aventura a vietii, debutand cu ezoterica experienta a meturitatii, se desfasura intr-o perfecta armonie de grup, acum sigurul fir al supravietuirii bazandu-se pe alienarea de grup si pe un individualism ipocrit, mascat de false zambete si pretexte inutile. Cu siguranta nu exista lucru mai trist si mai tragic.. Dar cine sunt eu sa decid sau sa dau verdicte?
sâmbătă, 14 februarie 2009

Revelatie

0 Comentarii
Jucausa raza dintr-un cerc maret
S-a pogorat in suflet.
Ma cuprinde si ma inveleste
Cu un sunet suav.
Emotiv, tresar,
Ma las inconjurat
De atingerea-i dulce.
Sa fie un miraj?
Un spectru diafan?
Un inger ce ma ispiteste?
Sau mintea-mi joaca feste?
Catifelata imbratisare
Ma cuprinde strans,
Mi-e imposibil sa mai scap.
Simturile le-ai vrajit!
Tu nu poti fi reala!
Nu e vis si nici aievea..
Dar totusi sunt prea pacatos
Sa fiu pe-un colt de rai
Ce duh esti tu,
De m-ai facut sa uit de mine?
Nu mai contez,
Doar tu existi
Si tu-mi esti maintuirea
Inger dulce de cristal,
Trandafir catifelat,
Demiurg al lumii mele,
Revelatie divia,
Raza de lumina dulce,
Viata mea ti-a daruiesc,
Pe vecie-al tau...

Te iubesc formal?

0 Comentarii
Deja 14 februarie a venit, dar pe mine tot in fata unui monitor cu vesnice nemultumiri, intrebari fara raspuns sau meditadii/drame, sau cine mai stie ce mai trece prin cutia "mea cu ganduri" (nu-mi apartine expresia). Nu vreau sa incep cu o nota pesimista cele 3 ganduri ce ma chinui sa le tastez la o ora mult prea tarzie pentru o gandire fluenta si rationala, dar nu pot sa ma abtin sa nu critic, nu in sensul rau, adoptarea cu atata usurinta, aproape lingusitoare, a unor obiceiuri formale. Pana la urma, analizand contextul contemporan si ce implica 14 februarie, totul se reduce la un formalism. De ce sa parem mai indragostiti doar atunci? De ce sa ne aratam dragostea nemarginita doar atunci? De ce sa iubim mai mult doar atunci? De cadouri nu mai vorbesc, daorece nu cred in ele, dar asta e deja o alta idee si divaghez prea mult. Revenind! Aerul formal pare sa fi inconjurat aceasta sarbatoare mult prea mult. Nu critic "imprumutul", dar atac formalismul si formele lipside de fond. Mi se pare o ipocrizie crasa sa iubesti vadit si sa fii indragostit o zi, dar in rest? Suntem mai putin indragostiti? Conceptia mea despre o relatie si despre 2 persoane indragostite, se rezuma la o doza de consecventa, la un perpetuu "te iubesc" si la o "indragosteala" vesnica, nu doar intr-o zi suntem mai draguti cu cel de alturi si iubim mai mult. Dar oricum, doar nu am somn si parerea mea oricum nu conteaza prea mult intr-o lume atat de mare. Sa fiti mereu iubiti!
miercuri, 11 februarie 2009

Regasirea transcendentului

0 Comentarii
Intr-o societate puternic atrofiata de prostie si indiferenta, legatura cu un transcendet, omniprezent si imanent pare a fi iremediabil rupta, reconcilierea nefiind posibila decat printr-o reintregire a propriei noastre fiinte, dealtfel prea mult fisurata de vicii si obsesii denigrante. Intr-o astfel de stare cum poate fi posibila reintoarcerea? Cum poate fi redescoperita legatura? Cu siguranta aceste intrebari ma duc cu gandul la Eliade si al sau ”Sacru si profan”. Incapabil sa rumeg pana la capat ideile si sa accept desacralizarea ca pe o realitate moderna, ma simt incercat de ganduri schizofrenice imbinate diafan exact pe linia de ruptura intre sacru si profan. De ce trebuie sa traiesc intr-o societate desacralizata? Strabunii unui popor incarcat de credinta apostolica sunt simple legende, au ramas doar randuri in unele carti prafuite...asta e toata credinta unui popor de neam de geti. Degeaba au incercat istoricii sa dovedeasca apostolicitatea noastra, sensul acestei dovezi imi lipseste, mai ales pentru o societate uneori anticalofila si areligioasa. Poate intr-o zi acea samanta cazuta pe un pamant bun va da rod insutit si refacerea legaturii va fi posibila, va fi in sfarsit posibila regasirea dintre uman si divin, intr-o legatura ”animus-anima”, printr-o posibila revelatie personala, poate...
duminică, 8 februarie 2009

Speranta

1 Comentarii
Oare sa fie speranta ultimul remediu pana si pentru cea mai grea boala? Daca o fi asa, ar trebui sa ne agatam de speranta indiferent de situatie si de momentele ascendente sau descendente ale viatii. Speranta pare a fi un joc de noroc, o simpla doza uriaza de placebo datand inca de pe vremea cand pe spatiul cinegetic se desfasura marea aventura a supravietuirii, o permanenta confruntare cu posibilitatea mortii, unde singurul fir al supravietuirii in marea aventura il reprezenta speranta.
miercuri, 21 ianuarie 2009

Ajuta-ma Doamne

0 Comentarii
Jugul vietii ma apasa,
Am nevoie de un sprijin
Ce nu sper sa-l intalnesc.
Chiar si Iisus pe Golgota,
A fost ajutat
Sa nu-si duca singur Crucea
Vrednica de-un Imparat.
Doamne, fost-ai om odata,
Neputinta o cunosti,
De ce ma lasi singur acum?
Oare mai auzi ce-ti spun?
Sau mesagerii-naripati
Nu au maini sa duca ruga?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats