sâmbătă, 21 februarie 2009

Sentinta

0 Comentarii
Norii de cenusa deasa
Se astern peste campul pustiit
De uitare si tristete.
Doar un gand imi mai sopteste
Existeta.
Sa fiu viu?
Sau pe taramul nefiintei
Am ramas numai o umbra
Bantuind un pamant mult prea strain?
Cioburi de oglinda-mi calauzesc privirea
Spre neantul diafan.
Infrigurat si singur
Imi astept pieirea..
Dar pana cand?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats