vineri, 13 martie 2009

Micul demiurg

2 Comentarii
Peste-o lume trista si pustie,
Noaptea-si trece vălul sau
Cu nestemate lucitoare
Si-un diamant de-argint.
Totul pare adormit,
Pana si natura-ntreaga
E-nghetata-n timp.
Simple iluzii, despre o lume
Al carui demiurg am fost,
Doar un gand imi mai sopteste
Ce sa fac si cum sa sper
Ca voi putea sa fiu la fel,
Un creator in lumea mea.

2 Responses so far

  1. Teo says:

    Poeziile tale imi amintesc de adolescenta mea, atunci cand aveam si eu incercari timide de exprimare in versuri. Profita de aceasta perioada si mai ales, pastreaza tot ce scrii acum. Peste ani vor deveni amintiri de nepretuit.

  2. Ionut G. says:

    Iți mulțumesc pentru sfaturi, chiar m-am gândit să mai păstrez unele din ele, deși majoritatea sunt lipsite de orice valoare poetică autentică.Sunt sigur că mai tărziu imi vor fura un zâmbet nostalgic.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats