miercuri, 15 iulie 2009

Post mortem

0 Comentarii
Trecut-a timpul fără milă
Peste tot ce-a fost odată,
Trecut-au anii ca un gând
Uitat și făr să-mi amintească
Cineva de tot ce-a fost cândva.
S-a făcut scrum pe un pervaz
Tigara nefumată.
M-am săturat să meditez,
Gânduri să mă invadeze
Și-apoi dureri chinuitoare-n leșul putrezit
Al unei nimfe omorâte cu ștergarul
Pe ochiul șiret să proiecteze jocul morbid
În ceață și-n umbre
Până când totul va redeveni iarași...
Tăcere.
La unison mă acordez
Cu instrumente ce le-aud doar eu
În surda liniște armonioasă.
Rămas fără suflet mai simt că vibrez,
Și-apoi că mai pot să pictez
Cu tocul pe foaia de argint a vieții
Testamentul.
Vă las cu limbă de moarte s-aveți
Tot ce mi-am dorit și am poftit.
Să uitați că am trăit!
Iar tot ce-a fost al meu,
Nimicul, neantul și durerea
Să fie numai pe-un pustiu de stâncă.
Cu un regret mă mai semnez,
Un veșnic vrednic de osândă.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats