joi, 17 septembrie 2009

Meditație

0 Comentarii
M-am săturat de același comportament rudimentar din partea celor din jur, m-am săturat de prost gust, m-am săturat de prostie! Mă simt din ce în ce mai puțin român, din ce în ce mai puțin legat de tot ce înseamnă albastru, galben, roșu.. M-am săturat de spărgătorii de semințe, de manele și de limbajul trivial ce-mi ”cariază” urechile când aud sintagme și expresii de mă minunez cum de se poate ca din gura unui puștan să iasă asemenea cuvinte fiecare începând cu litera ”P” sau ”F” sau ”M”! Se duce întreaga societate de râpă și cu silă prefer să fiu ca și biblicul Lot și de aș avea ocazia, nu m-aș mai uita înapoi, fără nici un regret!
Îmi doresc cu toată ființa să am ocazia să părăsesc măcar orașul acesta gri, plin de oameni lipsiți de caracter, de câini vagabonzi, de cerșetori și de hoți.
M-am săturat să văd cât de mult se pot înjosi unii pentru mită, m-am săturat de indiferență și formalism sec.
Într-o astfel de societate, cred că ignoranța e o binecuvântare... dar până când? Până când ne putem preface că totul e frumos și vesel? Până când vom fi la fel de orbi ca și justiția?
Îmi doresc să pot merge la biserică fără să fiu întâmpinat la poartă de mâini leneșe întinse, îmi doresc să fiu cavalerul de onoare fără sticle de apă vărsate pe jos de cei de care nu mai scapi, lichele, precum râia lui Ionică Creangă, îmi doresc să merg la piață fără să-mi păzesc cămașa de pe mine, îmi doresc atât de multe și totuși sunt puține.
Ne merităm eticheta, ne merităm renumele atâta vreme cât pe buletinul cersetoarei de la Sacre Coeur sau pe buletinul celor de la acordeon de prin Viena de la colțul străzilor și de prin metrou scrie ROMÂN. Fiți mândri că sunteți români!


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats