vineri, 27 noiembrie 2009

Ochiul de ceara

0 Comentarii
Ochiul de ceară stă ascuns după perdea..
Incapabil de-anțelege,
A încetat să vadă lumea
Și tot ce-l înconjoară.
Aude doar vorbe
Șoptite cu dor.
Curiozitatea il face
Să fure-o privire.
Brusc, scânteia aprinde
Focul iubirii
Și ochiul cel rece
Pe loc îl topește.
Lacrimi de ceară
Se scurg pe obraz,
Dar de frica orbirii
Se-ascunde din nou
În locul în care
Iubirea cea mare
N-o mai poate vedea.
miercuri, 18 noiembrie 2009

Lumiere Festival 2009 - Durham

0 Comentarii
Acum o săptămână am văzut pe undeva un anunț: "Lumiere Festival in Durham..bla,bla.." Nu prea aveam idee despre ce era vorba, așa că mi-am propus să particip și eu ca un simplu "privitor" curios. Ce vă pot împărtăși e că unele lucruri mi s-au părut cu adevărat interesante, cum ar fi proiecția de imagini pe catedrala de aici, însoțite de un acompaniament sonor, dar au fost și unele banalități, precum o scară luminoasă sau un simplu laser verde, ale căror semnificație cu siguranță mi-a scăpat și acum nu le pot aprecia valoarea. Am relizat chiar și un mic filmuleț în care am insistat pe jocul de imagini proiectat pe catedrală, dar pe lângă aceasta puteți viziona și ale "lucruri luminoase" ce au fost expuse prin tot orașul.
Las imaginile să vorbească în continuare și nu vă mai pot dori decât vizionare plăcută!


luni, 16 noiembrie 2009

Secularizarea

4 Comentarii
Când din cer coboară
Un gând, o stea, o revelație,
Într-o lume ipocrită
Nu mai există nicio speranță
De-a fi acceptată.
Într-o biblică Sodoma
A existat un Lot,
Dar într-o modernă Gomora
Nu mai există nici un drept.
Ne-am abătut cu toții
De la calea mântuirii,
Ne-am vândut de mult
Și  fărâma unui suflet
Ce-ar fi putut să ne ofere
Calea, drumul și speranța.
Viciul.... plăcerea...
Par mai dulci
Până și decât mierea.
Dar suntem simpli călatori.
Ce va fi după,
Ne mai gândim?
joi, 12 noiembrie 2009

Reverberația prostiei

0 Comentarii
Nu mă pot opri din râs
Când îmi amintesc
Cât poți fi de penibil!
Te întrebi idioțesc:
Să fiu eu în aceste cuvinte
Ce-mi stau înainte?
Să-ți spun un secret,
Dar să-mi promiți că-l păstrezi
Doar pentru tine:
Ești atât de dobitoc
Încât nici nu-nțenegi
Poezia-n rimă albă.
Și ridici ca un prost din sprânceană
În fața creației lirice
Al cărei muză tu acum îmi ești.
Ce stai de pomană?
Încă mai citești?
Vezi că se-arată
Stăpânii departe!
Fii supus așa cum ai învățat,
Iar precum câinele linge mâna
Ce-l lovește, urmează-i exemplul,
Du-te și spală!
Rămâi în neființă
Cu-o falsă credință!
Mai am încă un lucru să-ți spun:
Iți place să vorbești în neștire,
S-arunci cu noroi,
Iar ești idiot,
Ai uitat că vorbele se uită?
Faptele rămân!
Rămâi cu două cuvinte-ncheiere,
Dintre cele mai obscene.
Eu mă retrag, ti-arunc un os
Și-aleg fapta...
duminică, 8 noiembrie 2009

Sfârșit

0 Comentarii

Nu vreau nimic
Din tot ce poți să îmi oferi,
Vreau doar un moment
Să-mi pot privi sinistrul suflet
Și să-nțeleg de ce și cum..
Apoi să râd, să plâng,
Să fiu doar un nebun
Pe-un efemer pământ.
Nu vreau să-ți mai șoptesc cuvinte dulci,
Suave vorbe să-ți umple potirul,
Să sorbi cu nesaț și plăcere nectarul..
Dar voi umple cu venin de-astădată pocalul
Și-apoi te las în desfătare să bei!
Dintr-un colț al minții
Să-ți privesc suferința,
Sclipirea și viața cum grabnic se scurge
Lăsând numai umbre și vorbe deșarte,
Ispita adoarme, muza se duce...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats