joi, 28 ianuarie 2010

Experiența unei burse ERASMUS 1

2 Comentarii
Nici nu știu cum aș putea să-mi incep rândurile despre o experiență care și-a lăsat amprenta adânc asupra mea, Experiența Erasmus. Mi-ar plăcea să pot scrie un scurt ghid care, de care eu nu am avut parte, cine știe.. poate va servi drept un ajutor celor ce nu dețin destule informații despre ce înseamnă cu adevărat această experiență, dar cum talentul narativ îmi lipsește cu desăvârșire, voi încerca să fiu cât mai clar și mai lesne de înteles.
Chiar în acest moment, când aceste rânduri curg, îmi aduc aminte de clipele când am auzit pentru prima data de ERASMUS. Pe vremea aceea eram abia admis la facultate și discutam cu un bun prieten de-al meu, profesor când, într-una din discuțiile noastre, mi-a sugerat că ar trebui să încerc să obțin o asemenea bursă. În acel moment am părut puțin mai reticent, dar recunosc că, imediat ce am ajuns acasă, am căutat detalii despre bursa ERASMUS. Am aflat ce presupune, cât de cât ce înseamnă, dar nu din mărturii ci doar de pe site-ul facultății mele. Deja mi se părea out of my league. În primul rând mi s-a părut puțin dezamăgitor faptul că trebuia să ai note foarte mari pentru a avea o șansă, apoi nu trebuia să ai restanțe... să fiu sincer,deși până acum am fost de feicare dată integralist, nu sunt chiar studentul model. Sunt leneș, învaț doar în sesiune, încă nu sunt cu piciorele pe pământ în totalitate, dar cu toate acestea, mi-a fost deajuns încât să fiu printre norocoșii de la buget, cum mereu i-am privit pe cei ce nu plăteau taxa, când eram puștan prin liceu.
Imediat mi-a trecut de bursa ERASMUS și pentru o perioadă, până prin semestrul 2, am uitat definitiv. Toate au durat până într-o zi când un profesor de-al meu a venit în timpul unui curs să ne prezinte oferta ERASMUS. Totul se rezuma la oportunitatea de a studia în Belgia, Finlanda, Marea Britanie... acum chiar nu-mi mai amintesc care erau toate țările. În urechile mele a răsunat doar Marea Britanie și atât, restul nu au contat, doar UK fiind singura țară disponibilă pentru Erasmus pe limbă engleză.
În clipa imediat următoate vorbeam cu un coleg din drapta mea, din amfitetatru:
- Auzi? Cred că trebuie să fii tâmpit să faci așa ceva.. Ce!? Nu mi-e bine mie aici, să dau examene în limba română? Și așa și aici mă chinui să trec..
- Ai dreptate, într-o mie de ani nu m-as duce în altă parte..abia mă descurc în română, îmi răspunsese.
Discuția a continuat în aceeași notă zeflemistă și pesimită pe ideea că nu se merită sau trebuie să fii tâmpit să te legi la cap fără să te doară.
La sfârșitul acelei zile de curs, parcă o voce mă tot îndemna să încerc și eu, cu toate că nu am cele mai mari note și nici nu sunt un student strălucit. Pendulam între a încerca și nu, chiar foarte mult, nu știam ce să fac, cum să fac. Cert era că nu consideram a avea vreo șansă de a trece de examenele de preselecție pentru bursă, sunt prea emotiv și nici nu sunt cel mai strălucit vorbitor de engleză din facultate... Dar până la a ajunge în fața comisiei aveam nevoie de o binecuvântare... (va urma)

2 Responses so far

  1. dap..tampit sa faci asa ceva..:)

  2. Alin Doru says:

    :)) Stim noi de ce. ;)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats