miercuri, 12 mai 2010

Revedere - autor necunoscut

0 Comentarii
Tu ai plecat fără să-mi zici nici pa și nici obișnuitul Te sărut,
Eu am rămas pribeag, fără nici rost pe-acest pământ.
Doar solitudinea-mi alină acum dorul și-mi mângâie durerea
Și ecoul unor întrebări ce-îmi crestează conștiința:
De ce-ai plecat? De ce tu? De ce nu amândoi?
Mă resemnez în fața sorții, și-mi zic: așa a fost să fie..
Deși încerc să m-amăgesc, gândurile nu-mi dau pace!
Destinul tău nu l-am decis, nici tu, ci numai Cel de Sus..
Dar eu pot să schimb ceva, s-aleg să te urmez!
Voi căuta izvor de apă moartă, venin de șarpe și cucută,
Să mi le fierb și să le torn în pocalul de cristal.
Așteaptă-mă, iubirea mea, ne vedem îndată!
Și-apoi fără să clipesc, înghit licoarea toată!
Când somnul se va pogorî să îmi cuprindă trupul,
Mă rog, înger tu să-mi fii, să te mai văd o dată,
Chipul tău să îl sărut și să te srâng în brațe,
Înainte de a sta în iad...eternitate...
Fie ăsta prețul, revederii tale!
E prea mic și prea puțin....
Să te mai sărut o dată.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats