luni, 7 iunie 2010

Granița

0 Comentarii
Aștept în noapte să-mi chemi sufeltul meu,
Deși degeaba mai sper, ea încă nu vine...
De ce mă tot chinui?
De ce mă mai lași?
Tot ce mai simt e numai agonie..
Mă chinui și sper să găsesc idealul
În lumea în care puțini o percep.
Amalgam, haos, himeră și neant
E tot ce mai văd, e tot ce mai scriu...
Fără sens și fără rost,
Lipsit de normă și tipar,
Mă reculeg în versuri albe
Sau paote îmi caut doar curajul
Să pășesc pe un nou drum,
Sau să-ncetez să mai gândesc..
S-ajung în acel loc incert
Unde paote voi renaște
Sau pur și simplu nu voi mai fi.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats