sâmbătă, 26 februarie 2011

Handicap

0 Comentarii
Am uitat să scriu.. m-am trezit și mi-am luat laptopul în brațe, l-am deschis dar am rămas blocat în fața unei imense foi digitale. Gol precum ființa mea. Nimicul mă sperie și îmi cuprinde capacitatea de a mai scrie sau de a mai crea. Nimicul îmi răsune și-mi frânge sufletul în mii de bucăți..infinit de multe încât nimeni nu mai poate  ști că a fost sufletul unui om. Rupt de realitate, mă ascund în cufăr și rotesc rugăciuni, dar și acestea inutile.. nu mai pot fi salvat.
luni, 21 februarie 2011

Năravul

0 Comentarii
-Voi face soare capabil să-ncălzească nu doar materia
Ci și imaterialul,
Omul va trăi-ntro lume bună, aproape perfectă.
-Dar noaptea?
-Noaptea, luna cu-a sa raza reflectată de la soare
Nu are puterea necesară.
Ea numai îl oglindește .
-Cum vor fi-ncâzite toate atunci?
-Voi da somnul peste oameni, noaptea dorm și ziua-s buni.
Nu vor fi în veci războaie, ură sau neînțelegeri,
Numai pace pe Pământ când omul va fi treaz.

Dar omul s-a ascuns de lumină
În cele mai întunecate colțuri,
Sub pământ, în stânci, în case,
Fără a mai vrea să lase soarele să-l lumineze.

Străin

0 Comentarii
Pe aleea dinspre nord mă plimb în fiecare seară. Îmi place aerul rece și singurătatea unei unei străzi pe care nimeni nu se plimbă, în afară de cei care își caută un loc pentru a se căca sau pișa. Ce ți-e și cu oamenii aștia... europeni, elevați, educați.. da de unde! Își plimbă câinele prin parc și se pișă ei în timp ce câinele ține de șase. 
Un boschetar îmi cere un ban pe-o limbă ce nu o cunosc. Îmi scot gumele de mestecat și-i arunc ambalajul în cap. ”Ratatule.”  Molfăind merg mai departe, până unde sau încotro, nici eu nu știu. Mă pierd în gânduri și-amintiri până când o javră mică mă tot lătra. Îi dau cu piciorul, iar schelălăitul îmi zgârie timpanul.. Îl ignor. Nu-mi pasă de ființe fără suflet. Îngândurat mă cufund mai departe în răceala nopții, cât mai departe...

S-a născut un blog

0 Comentarii
Cât de dependent pot fi de tehnologie și cât de rupt de lume mă simt fără lucruri pe care adesea le consideram banale sau nici nu le observam. Acum apreciez acele lucruri nesemnificative (cum ar fi un net de calitate), mai cu precădere de când stau pe un pervaz de geam, cu mâinile amorțite de frig și tastez. Mă consolez cu ideea că stau în centrul Rotterdamului și trec mai departe. Las în urmă ce nu îmi convine și lamentările și pe scurt, urez un călduros bun venit unui nou blog printre bloguri! Apreciez inițiativa liberei exprimări și cât mai multe postări de calitate!
Blogul poate fi accesat aici.
duminică, 20 februarie 2011

Să nu preacurvești (fragment din ”Decalogul după Hess” ) monodramă de Alina Nelega Cadariu

6 Comentarii
Femeia, ca și evreul, e un produs secundar al evoluției umane. Ca și țiganul, iubește muzica, dar numai în măsura în care acea muzică îi permite să danseze. Creierul femeii, ca și al negrilor, este cu cel puțin o treime mai mic decât al bărbatului. Femeia nu este la fel de puternică, de înaltă, de abilă ca bărbatul. Femeile nu vor putea practica niciodată anumite meserii, ele nu vor putea fi niciodată mineri, piloți de avioane, șoferi de curse, nici măcar bucătari profesioniști. Oricât de bine ar găti o femeie, bărbații sunt cei mai mari bucătari, asta se știe. Femeile nu au ce căuta în artă. Femeile nu știu nici să scrie, nici să picteze, nici să compună muzică, decât la nivelul lejer al întreținerii unui mediu plăcut în casele lor. Femeile ar trebui ținute în casa. Ele sa-și vadă de educația copiilor lor, deși cei mai mari educatori, tot bărbații au fost. Femeile sunt incapabile de abstractizare.
  Femeia este făcută numai pentru procreare, asta se vede clar din dispoziția anumitor organe în trupul ei. De aceea, femeile sunt stăpânite de sentimente, pe când bărbații – de rațiune. Femeile iubesc sexul, de aceea nu trebuie lăsate să exagereze. Femeile, ca și câinii, trebuie ținute la respect cu mână forte. Ca și ei, ele trebuie dresate de mici. Fetițele, mai ales, sunt niște animale foarte periculoase. Nu vă lăsați fermecați de drăgălășenia lor. Se vor transforma în niște mutanți, cârcotașe, rele de gură, cicălitoare, se vor îngrășa și le va crește păr pe fața lor cea astăzi atât de dulce, sânii le vor cădea și vor face varice. Trebuie să vedeți în orice fetiță, femeia care va deveni nu peste mult timp.
  Din păcate însă, statistic vorbind, femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Asta mai ales fiindcă femeile nu se sinucid aproape niciodată. Ele nu sunt capabile să asimileze valoarea, nu știu ce înseamnă curajul, demnitatea, onoarea, discreția, modestia, controlul, fermitatea, munca, suferința. Femeile nu suferă, ele mimează suferința. De aceea, spre deosebire de bărbați, știu foarte bine să plângă.
  Femeile ar trebui închise în rezervații. Ar trebui hrănite, ajutate să se dezvolte, aduse în condiții bune până la o anumită vârstă, ideală procreării. Pe urmă, pe la 40-45 de ani, odată ce și-au terminat menirea, ele ar trebui eutanasiate cu blândețe. Orice bărbat ar merita sa aibă în patul lui, tot timpul, femei intre 15 -30 de ani. Cele peste 30 ar fi date bărbaților care nu mai pot procrea, ca să se mai distreze și ei cu ceva. Nici o femeie peste 40 de ani nu merită sa mai trăiască. Ele nu aduc decât nefericire bărbaților lor și îi împiedică să trăiască lângă exemplare tinere ale speciei.
  Femeile nu se deosebesc între ele. Nu contează ce alegi, până la urmă tot acolo ajungi. De aceea, n-are nici un rost sa preacurvești.

joi, 17 februarie 2011

Povestea unei mobilități de plasament Erasmus 7 - nu am net

1 Comentarii
Stau in centrul Rotterdamului si nu am un net decent! Nici un provider nu vrea sa semneze contract pe mai putin de un an si ma enervez cand stau pe un pervaz de geam in cautare de semnal wifi! Niciodata sa nu-ti faci planuri de acasa sau sa depinzi prea mult de tehnologie! In cele din urma vei fi dezamagit si-ti aduci aminte de Murphy si legile lui. Macar de ma enervez, ma descarc si nimeni nu ma intelege ce zic.
luni, 14 februarie 2011

Povestea unei mobilități de plasament Erasmus 6

2 Comentarii
Până acum Rotterdamul este un oraș interesant, multicultural, plin de viață, plin de mișcare și de tineri. Nici nu am apucat să plimb prea mult și am găsit un oraș animat de o mulțime de turiști în ciuda vremii capricioase și a soarelui ce nu-și arată prea mult chipul, cel puțin până acum nu a făcut-o. Deja am intrat în ritmul bursei, sau cel puțin mă acomodez, oricum.. în principiu avem de făcut lucruri de țin de practica profilului. Până acum toate sunt bune și frumoase, mereu având ceva de făcut și prea puțin timp liber, tutorele reușind să-și facă treaba cu brio în a ne umple timpul cu diverse activități.
vineri, 11 februarie 2011

Povestea unei mobilități de plasament Erasmus 5 - Călatoria până în Rotterdam

0 Comentarii
Drumul spre București a fost destul de plictisitor. Câteva opriri, nimic deosebit.. Ajuns în aeroportul Băneasa drumul spre check in nu e prea greu de găsit. Oboseală multă.. somn.. cafea. 
Zborul a fost relativ scurt, dar faptul că eram obosit a făcut să pară mai lung. Aeroportul Charleroi e unul destul de mic, frumos aranjat și ”user friendly”. Transportul de la aeroport în oraș se face cu ușurință prin achiziția unui bilet de 13 euro, cu autocarul, destinația Bruxelles Midi. Bruxelles Midi e de fapt o gară mare de unde poți lua trenul spre principalele zone ale orașului și nu numai. Până în Bruxelles Nord biletul costa un euro și ceva. Autogara Eurolines e chiar lângă Bruxelles Nord, foarte aproape. De aici, încă două ore până în Rotterdam și am ajuns în orașul ce mă va găzdui pentru 3 luni. 
Mai mult de 24 ore nedormite, un drum lung, dar frumos, cu întâmplări amuzante, preț total de călătorie, aproximativ 250 lei.
vineri, 4 februarie 2011

Suflet nu-i

0 Comentarii
Am ucis o rândunea să-i văd sufletul cum iese,
Dar nu l-am văzut...
Doar sângele-i curgea șiroaie peste chipul meu.
Era cald, roșu-aprins.
Trupu-i rece, suflet nu-i...
Doar sânge și un smoc de pene.
Oare eu am suflet?
marți, 1 februarie 2011

Fără titlu

0 Comentarii
Vocile-mi urlă în minte,
Întunericul mă prinde
Și nu pot să plec.
Sunt captiv într-o mocirlă
Cu păcate și ispite.
De-aș avea un fir de ață
Să mă pot cățăra
Din coșmarul lumii mele,
Și să ies la suprafață
Să mai văd din nou lumina!
Gânduri deșarte!
Utopii! Simple dorințe
Ale unei solitare ființe,
Pentru care lumea a murit.









Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats