marți, 1 februarie 2011

Fără titlu

0 Comentarii
Vocile-mi urlă în minte,
Întunericul mă prinde
Și nu pot să plec.
Sunt captiv într-o mocirlă
Cu păcate și ispite.
De-aș avea un fir de ață
Să mă pot cățăra
Din coșmarul lumii mele,
Și să ies la suprafață
Să mai văd din nou lumina!
Gânduri deșarte!
Utopii! Simple dorințe
Ale unei solitare ființe,
Pentru care lumea a murit.









Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats