luni, 21 februarie 2011

Străin

0 Comentarii
Pe aleea dinspre nord mă plimb în fiecare seară. Îmi place aerul rece și singurătatea unei unei străzi pe care nimeni nu se plimbă, în afară de cei care își caută un loc pentru a se căca sau pișa. Ce ți-e și cu oamenii aștia... europeni, elevați, educați.. da de unde! Își plimbă câinele prin parc și se pișă ei în timp ce câinele ține de șase. 
Un boschetar îmi cere un ban pe-o limbă ce nu o cunosc. Îmi scot gumele de mestecat și-i arunc ambalajul în cap. ”Ratatule.”  Molfăind merg mai departe, până unde sau încotro, nici eu nu știu. Mă pierd în gânduri și-amintiri până când o javră mică mă tot lătra. Îi dau cu piciorul, iar schelălăitul îmi zgârie timpanul.. Îl ignor. Nu-mi pasă de ființe fără suflet. Îngândurat mă cufund mai departe în răceala nopții, cât mai departe...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats