duminică, 22 iulie 2012

Cum să faci o lumânare unică dintr-o coajă de portocală

0 Comentarii
Rețetă:
Se ia un cuțit și se taie la mijloc cu grijă , de jur-împrejur, portocala. Desfacem coaja încet, încet astfel încât miezul se desprinde și ne rămâne coaja intactă. Atenție la faptul că una din jumătăți are o viță (ca în imaginea de alături) ce va fi folosită precum fitil, deci trebuie să scoateți miezul cu atenție, să nu se rupă. 
După ce am scos jumătatea cu fitilul, turnăm ulei în ea, îmbibăm fitilul în ulei, lăsăm puțin să pătrundă uleiul, după care îi dăm foc.
În cealaltă jumătate pe care am scos-o tăiem o gaură de ventilație și acoperim jumătatea cu fitilul ca în imaginea de mai jos.
În cazul în care fitilul s-a rupt, puteți folosi o lumânare rotundă, mică, gen pastilă pentru a obține un efect similar. 

Enjoy!



sâmbătă, 21 iulie 2012

Fumatul și bolile circulatorii

0 Comentarii

Nicotina, dar şi substanţe din gudronul rezultat prin arderea tutunului, favorizează apariţia plăcilor de aterom, practic ateroscleroza, vasele pierzându-şi elasticitatea şi opunând o mai mare rezistenţă la curgerea fluxului sanguin. Drept consecinţă, când sunt obstruate vasele sanghine pot apare hipertensiunea arterială şi/sau deficienţe circulatorii la nivelul membrelor („arteriopatii”) care se pot solda cu amputarea acestora sau anevrisme ale arterelor mari. Dacă obstrucţia se localizează la nivelul arterelor coronare, există riscul major de a se produce infarcte miocardice iar în cazul vascularizaţiei creierului apariţia accidentelor vasculare cerebrale. 
Arteriopatiile sunt de multe asimptomatice, motiv pentru care se descoperă atunci când vasele sunt foarte îngustate şi este necesară amputaţia. Durerea la nivelul picioarelor care apare la mers şi dispare la repaus, senzaţia de picioare reci ori de furnicături, sunt semne ale arteriopatiei. Ele sunt de aproape 3 ori mai mare mai fecvente la fumători.

Fumatul este factorul predictiv cel mai important pentru evoluţia bolii: la fumători, simptomele apar aproximativ cu 10 ani mai devreme iar rata amputaţiilor este dublă. Bendermacher et al. ATENŢIE! Rapid după renunţarea la fumat, durerea începe să se diminueze iar distanţa de mers fără durere creşte semnificativ!
Riscul unui anevrism abdominal este de 5,5 ori mai mare la cei care fumează mai mult de 25 ţigări/ zi şi este mai frecvent la bărbaţi.

Fumatul cauză a atacului vascular cerebral

0 Comentarii


Fumatul este responsabil de 12% - 14% din decesele prin accident vascular cerebral (AVC).

Riscul de a suferi un AVC este mai mare la femei şi depinde de numărul de ţigări fumate zilnic: pentru cele care fumează mai puţin de 15 ţigări/ zi, riscul este de 2,5 ori mai mare decât la nefumătoare. În schimb, pentru mai mult de 25 ţigări/ zi, riscul este de 3,8 ori mai mare.


Ele pot fi tranzitorii, de scurtă durată, cu tulburări de vedere, sincope sau manifestări vegetative dar pot fi şi severe, însoţite de paralizii, dificultăţi de vorbire, probleme de natură psihică.
Decesul subit, aparent „în plină sănătate”, este frecvent provocat de un AVC masiv.
AVC apare ca urmare a unor hemoragii sau infarcte cerebrale întinse ori mai mici dar extinse.
ATENŢIE! După doar 1 an de la renunţarea la fumat, riscul aproape se normalizează, devenind de 1,2 ori mai mare decât la nefumători.
vineri, 20 iulie 2012

Una din cele mai reușite reclame antifumat (video)

0 Comentarii


Fumatul și bolile coronariene

0 Comentarii

Studiu: Fumatul creşte riscul de infarct miocardic non-fatal de 3 ori faţă de nefumător (Teo. Lancet. 2006, 368:647-658), in contextul in care femeile fumătoare sunt cu 25% mai predispuse să dezvolte afecţiuni ale inimii (coronariene) în comparaţie cu bărbații.
Fumatul este considerat ca fiind cea mai importantă cauză responsabilă de producere a bolii arterelor coronare (American Heart Association). Şi alte afecţiuni cardio-vasculare sunt influenţate de fumat: boala ischemică coronariană, degenerescenţa miocardică, anevrismul aortic, ateroscleroza, tromboza cerebrală, hipertensiunea arterială.
Fumătorii fac de 5 ori mai frecvent anevrisme ale arterei aorte faţă de nefumători. Fumatul este incriminat şi în tulburările de ritm cardiac, îndeosebi fibrilaţia ventriculară, moartea subită şi chiar stenozele de arteră carotidă (mai frecvente la hipertensivii cu hipercolesteromie): riscul de moarte subită de cauză cardiacă este de 2,3 ori mai mare! 

Riscul de boală cardiacă crește cu: numărul de ţigări fumate, profunzimea inhalării, vârsta la care a început fumatul. 
Fumatul creşte riscul atât pentru infarct miocardic acut (IMA) neletal, cât şi letal. De exemplu, riscul pentru IMA non-fatal este, în medie, de 3 ori mai mare faţă de nefumător dar, la fumătorii zilnici de cel puţin un pachet şi cu cât vârsta de până în 40 de ani, riscul este de 7 ori mai mare comparativ cu nefumătorii. Chiar dacă persoana nu decedează, calitatea vieţii este dramatic redusă, cu atât mai mult cu cât este în plină perioadă activă a vieţii.


Femeile care iau anticoncepţionale şi fumează au un risc foarte ridicat pentru apariţia infarctului. În cazul femeilor care asociază tabagismul cronic cu administrarea de anticoncepţionale pe perioade lungi de timp, infarctele se produc, în general, la o vârstă foarte tânără, multe dintre ele fiind constatate în jurul vârstei de 30 de ani.
Nicotina, dar şi substanţe din gudronul rezultat prin arderea tutunului, favorizează apariţia plăcilor de aterom, practic ateroscleroza, vasele pierzându-şi elasticitatea şi opunând o mai mare rezistenţă la curgerea fluxului sanguin. Drept consecinţă, când sunt obstruate vasele sanghine pot apare hipertensiunea arterială şi/sau deficienţe circulatorii la nivelul membrelor care se pot solda cu amputarea acestora sau anevrisme ale arterelor mari. Dacă obstrucţia se localizează la nivelul arterelor coronare, există riscul major de a se produce infarcte miocardice iar în cazul vascularizaţiei creierului apariţia accidentelor vasculare cerebrale.
ATENŢIE! După doar un an de la renunţarea la fumat, se înjumătăţeşte riscul de IMA!
joi, 19 iulie 2012

Fumatul crește incidența osteoporozei

0 Comentarii
   Înainte de menopauză, densitatea osoasă este este similară la femeile fumătoare şi nefumătoare. Pierderea osoasă post-menopauză este, însă, diferită la fumătoare: cu aproximativ 2% mai mare la fiecare 10 ani, astfel încât la 80 de ani, diferența de pierdere osoasă între fumătoare şi nefumătoare ajunge la 6% . 
   Diferenţa de densitate osoasă variază şi în funcţie de numărul de ţigări fumate: cu cât se fumează mai multe ţigări, cu atât pierderea osoasă este mai mare.

Fumatul este un factor de risc pentru fracturile de şold apărute la femei în menopauză: riscul este cu 41% mai mare la femeile fumătoare cu vârsta între 60-70 ani şi cu 71% mai mare la femeile peste 70 de ani. Din totalul fracturilor de şold la femei, 1 din 8 poate fi atribuită fumatului.


marți, 17 iulie 2012

Fumatul și cum afectează pielea și dinții

0 Comentarii


   Fumatul este un duşman redutabil al unui ten curat, luminos, frumos, şi, în general, al pielii cu aspect sănătos. Pentru că fumează din adolescenţă şi datorită reclamelor care asociază fumatul cu emanciparea, femeile nu-şi dau seama cât de mult le este afectat aspectul pielii decât după ce nu mai fumează.
   Nicotina produce constricţia vaselor de sânge, prin urmare tegumentul primeşte mai puţin oxigen şi mai puține substanţe nutritive. În plus, regenerarea celulară este diminuată, ceea ce explică multe din caracteristicile „feţei de fumător”.
   În plus, prin piele se elimină şi unele substanţe conţinute în fumul de ţigară, ceea ce creşte expunerea tegumentului la substanţe toxice şi, în consecinţă, îmbătrânirea prematură.
   La nivelul cavităţii bucale principalele efecte negative ale tutunului sunt:
  • leucoplazia, definită ca o placă albă, limitată la mici zone circumscrise sau mai extensivă şi având potenţial malign;
  • stomatita nicotinică care se prezintă ca o keratoză palatină difuză cu inflamaţia cronică a glandelor salivare palatine.
  • boala periodontală („parodontoza”) implică toate structurile de suport ale dinţilor. Fumatul este factor de risc major – risc de 4 ori mai mare la fumători.
  • Cariile dentare sunt de 3 ori mai frecvente la fumători datorită plăcii dentare care favorizează dezvoltarea bacteriilor. Modificările salivare sunt frecvente: la marii fumători, se observă scăderea salivaţiei datorită inhibării receptorilor de tip nicotinic ai sistemului neurovegetativ. Răspunsul la detartraj este mai puţin bun, fiind necesar a fi realizat mai des. Grossi, 1997
  • tulburările de gust şi miros au fost consemnate la fumători într-o proporţie mai mare. O consecinţă este lipsa de apetit alimentar, „indiferenţa” faţă de alimentaţie dar şi faptul că nu percep mirosul neplăcut al propriilor haine şi al propriei persoane.
       Riscul de eşec al implantului dentar este crescut la fumători, atât în prima etapă, de osteointegrare, cât şi după punerea implantului:
  • fumatul favorizează apariţia bolii peri-implantare datorită riscului crescut de complicaţii infecţioase
  • cicatrizarea patului receptor, la nivelul interfaţei os-implant, este diminuată De Bruyn şi Collaert, 1994
  • igiena deficitară are impact mai important asupra pierderii osoase marginale

Fumatul și căile urinare

0 Comentarii


   Miile de substanţe toxice conţinute în gudronul obţinut prin arderea ţigării sunt metabolizate (distruse) inclusiv la nivelul rinichiului şi apoi sunt eliminare prin urină. De aceea şi sistemul urinar este afectat de fumat.
   Riscul de carcinom renal este dependent de doza de tutun inhalată zilnic şi de sex: bărbaţii care fumează zilnic mai puţin de 10 ţigări, au un risc de 1,6 ori mai mare decât nefumătorii iar cei care fumează peste un pachet, au risc crescut de 2 ori. Femeile sunt oarecum protejate, dar dacă fumează zilnic peste un pachet, au şi ele un risc considerabil crescut (de 1,58 ori).

luni, 16 iulie 2012

Fumatul și pancreasul

0 Comentarii

    Fumatul creşte riscul de cancer pancreatic, independent de consumul de alcool, obezitate, existenţa unei afecţiuni a colecistului: de exemplu, bărbaţii care fumează zilnic mai mult de 40 ţigări, au un risc de a suferi de cancer pancreatic de 3,3 ori mai mare decât nefumătorii. Nici femeile nu sunt exceptate: la un consum mediu de 1 pachet/ zi, riscul este de 1,7 ori mai mare.
duminică, 15 iulie 2012

Fumatul și bolile pulmonare

0 Comentarii



Fumatul este cel mai important factor de risc pentru bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC). Tarul şi cianidele sunt responsabile de producerea bronşitei şi emfizemului, în principal prin hipersecreţia glandelor bronşice şi blocarea acţiunii de epurare (curăţare) ciliară.

Tusea şi expectoraţia, dispneea (dificultatea în respiraţie), wheezing-ul (respiraţie zgomotoasă) şi durerile toracice, constituie simptomele res-piratorii principale.

Riscul de deces pentru fumătorii de peste 25 de ţigări pe zi este de 20 de ori mai mare decât al nefumătorilor. Din momentul stabilirii diagnosticului, durata supravieţuirii pentru încă 5-10 ani a fost apreciată la 50%. În cazul persoanelor cu forme grave de BPOC (cu valorile VEMS sub 1 litru) şansele de supravieţuire sunt de 1-3 ani.

Fumatul de ţigară de foi (trabuc, havană) este un factor de risc cunoscut în apariţia certă a BPOC. Un studiu realizat printre bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 30-85 de ani, fumători şi nefumători de ţigări de foi, în perioada 1971-1985 în SUA, evidenţiază că, independent de alţi factori de risc, fumatul activ de ţigară de foi creşte semnificativ riscul de îmbolnăvire prin BPOC (cu 45% mai mare).

În cazul femeilor fumătoare, se pare că riscul de a suferi de BPOC este mai mare şi că există o vulnerabilitate mai mare la instalarea formelor severe de BPOC. În schimb răspunsul la medicaţia bronhodilatatoare este mai bun. Încetarea fumatului în BPOC are un pronunţat impact, scăzând rata exacerbărilor severe şi riscul complicaţiilor cardiovasculare. Abandonul fumatului este benefic în orice moment al evoluţiei bolii crescând calitatea vieţii pacienţilor şi reducând mortalitatea datorată BPOC.

Fumatul este recunoscut ca factor etiologic în dezvoltarea astmului în copilărie şi, posibil, în debutul astmului la adult. Este ştiut că fumatul creşte numărul celulelor inflamatorii prin mecanisme distincte. Acestea includ recrutarea de celule inflamatorii, alterarea subtipurilor celulare, intensificarea anumitor funcţii celulare, eliberarea de mediatori pro-inflamatori.
Se consideră că femeile fumătoare care suferă de astm bronşic au un risc crescut al mortalităţii prin această boală comparativ cu bărbaţii. Coexistenţa bolilor ischemice cardio-vasculare ar favoriza aceasta.

Tot mai des consemnate în literatura medicală sunt creşterea incidenţei astmului bronşic în rândul populaţiei adulte şi faptul că afecţiunea este mai des întâlnită printre fumătorii curenţi şi foştii fumători, la care se constată susceptibilitate la infecţii respiratorii, inflamaţie cronică şi obstrucţie bronşică consecutiv compuşilor iritanţi din tutun.

Fumatul poate amplifica simptomele astmaticilor, fumătorii având mai frecvent episoade de exacerbare a bolii. Expunerea pasivă a fătului la fumat, de către o mamă care fumează pe parcursul sarcinii, creşte riscul nou-născutului de a dezvolta astm în primii 3 ani de viaţă.

Fumatul este unul din cei mai importanţi şi, de asemenea, unul din cei mai evitabili factori de risc pentru infecţiile tractului respirator. Sunt consemnate în literatura medicală procese pneumonice mai frecvente, bronşite cronice nespecifice: riscul este 2 ori mai mare pentru indivizii care au fumat vre-odată şi de 3.15 ori mai mare pentru marii fumători.

Un număr mare de studii demonstrează că stoparea fumatului duce la scăderea semnificativă a riscului de infecţie. Acestea subliniază importanţa stopării fumatului ca măsură preventivă a afecţiunilor infecţioase: scăderea cu 50% a ratei de risc după 5 ani.

Fumatul creşte riscul de deces prin tuberculoză; după Doll R. (1999) raportul dintre rata deceselor la fumătorii cu tuberculoză şi nefumătorii suferind de aceeaşi boală este de 2,8.

Fumatul este un factor de risc de îmbolnăvire pentru tuberculoză prin scăderea capacităţii de apărare împotriva bacilului Koch şi prin reactivarea unor leziuni latente ce datează uneori din copilărie. Marii fumători au un risc de 2-3 ori mai mare de a face această boală decât nefumătorii, prin faptul că fumatul determină frecvent tuse cu expectoraţie, ridicând gradul de contagiozitate al bolnavilor baciliferi. Formele de tuberculoză activă gravă extinsă precum şi recidivele sunt mai frecvente la marii fumători. Astfel, ar exista o relaţie doză-răspuns între numărul de ţigări fumate zilnic şi riscul de a face o tuberculoză activă (Alcaide J., 1996). Asocierea fumatului cu tuberculoza creşte riscul apariţiei unui cancer bronhopulmonar.

Cancerul laringian se poate localiza în orice segment al acestui organ dar in majoritatea cazurilor, debutul leziunilor se face la nivelul glotei. Fumatul este incriminat drept cauză în circa 84% dintre cazurile de cancer laringian, la fumat adăugându-se frecvent şi consumul de alcool, situaţie când riscul este cumulativ. La femeile fumătoare riscul de a face cancer laringian este de 17,8 ori mai mare.

În funcţie de dimensiunile şi locul unde se situează tumora, se descriu următoarele simptome:
  • schimbarea timbrului vocii, răguşeală de diferite grade de intensitate;
  • senzaţia de uscăciune în gât;
  • tuse trenantă;
  • dificultate în respiraţie permanentă sau intermitentă;
  • senzaţia de corp străin în gât;
  • dureri la nivelul urechii;
  • apariţia unei tumefieri în regiunea gâtului.
Orice persoană „mare fumător” care sesizează aceste manifestări clinice, cu evoluţie spre agravare în timp, va trebui să se adreseze unui specialist ORL.

Fumatul constituie un factor de risc major în apariţia cancerului bronhopulmonar. Cancerul bronhopulmonar produce mai multe decese decât orice alt tip de cancer.

O persoană care fumează 40 de ţigări/zi inhalează pe an aproximativ 140 g de substanţe cancerigene.

Riscul este în raport nu numai cu numărul de ţigarete fumate zilnic ci şi cu vârsta la care s-a început fumatul, persoanele tinere care îşi însuşesc acest obicei având cel mai mare risc de a dezvolta un cancer pulmonar.

Cantitatea relativă de gudron din ţigarete este mai puţin importantă decât modul în care acestea sunt fumate, intensitatea şi frecvenţa inhalării fumului de ţigaretă constituind un pericol mai mare decât o concentraţie înaltă de gudron. Rata de mortalitate prin cancer pulmonar creşte cu numărul ţigaretelor fumate pe zi şi cu adâncimea inhalaţiei, perioada în ani a fumatului, tipul de ţigări (risc dublu în cazul ţigărilor fără filtru), lungimea ţigaretelor (lungimea mai mare aduce mai multă nicotină în organism).

În funcţie de maniera de inhalare şi numărul de ţigări fumate pe zi, rata de deces prin cancerul pulmonar poate prezenta variaţii semnificative:
Fumătorii de ţigarete „light” ori „low-tar”, tind „să compenseze” prin creşterea numărului de ţigarete şi inhalarea mai profundă. Fumătorii unor astfel de ţigarete simt nevoia creşterii numărului acestora şi a inhalării mai profunde a fumului rezultat. Părţile periferice ale plămânului ajung în felul acesta să fie expuse la cantităţi mai mari de substanţe carcinogene rezultate din consumul tutunului, aici fiind sediul în care se dezvoltă cu predilecţie adenocarcinomul. În cazul consumului de ţigarete light, pentru fiecare miligram de nicotină „în minus”, dependentul consumă cel puţin 2 ţigări în plus.

Datele epidemiologice şi experimentele arată că riscul de cancer pulmonar este mai puţin ridicat la fumătorii de pipă şi de ţigări decât la fumătorii de ţigarete, oferindu-se ca explicaţie faptul că primii nu inhalează fumul. În schimb, cancerul de gât şi laringe este mai frecvent. Au fost invocaţi factori genetici care ar explica de ce 20% dintre fumători dezvoltă un cancer bronhopulmonar. Printre aceştia sunt consemnaţi:
  • polimorfismul glutation S transferazei, care are un rol important în detoxifierea carcinogenelor pulmonare din tutun;
  • mutaţiile tumorale specifice de la nivelul cromozomului P53;
  • familia enzimatică a cromozomului P450, responsabilă de conversii ale procarcinogenelor din fumul de tutun către metaboliţi reactivi.
Histiocitoza X apare mai frecvent la tineri şi în majoritatea cazurilor fumători.
Sindromul Goodpasture este întâlnit frecvent la bărbaţii tineri fumători. Fumatul ar produce modificări pulmonare care favorizează într-un anume context, hemoragiile alveolare.



sâmbătă, 14 iulie 2012

Sinucidere în reluare. Campanie antifumat.

0 Comentarii
Unul din cele mai nocive vicii dominante ale societății noastre îl constituie fumatul. Deși dorința de a renunța este prezentă adesea printre fumători, de cele mai multe ori dorința de a fuma este mult mai mare, cu toate că singura senzație rămasă nu este decât cea a „socialului”, fizic dependența fiind inexistentă, totul fiind pe plan psihologic. 
Instinctual fumătorul își aprinde o țigară, din inerției, fără a sta prea mult pe gânduri, atunci când stă la o cafea, la o bere, când vede pe cineva că fumează sau ori de câte ori este în preajma unui fumător.
Din punct de vedere teologic, trupul este templul Duhului Sfânt: „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu şi că nu sunteţi ai voştri?”. (1 Corinteni 6, 19) Dar pe lângă faptul distrugem încet și sigur acest templu de mare preț, ne ducem singuri pe o cale destul de sigură spre deces. Fumatul este responsabil de nenumeroase cazuri de deces din pricina cancerului pulmonar pe care îl provoacă. Faptul că ne suntem conștienți de aceasta și nu ne lăsăm este o sinucidere lentă.

Mai jos avem o fotografie cu un domn, fumător înrăit, înainte de a se îmbolnăvi:
Și după ce diagnosticat cu o formă agresivă de cancer pulmonar. Fotografia de mai jos este făcută la două luni după prima:

Poate e greu de renunțat, poate argumentul religios nu ține pentru mulți, dar în final, gândește-te dacă ești dispus să mori peste două luni dacă nu renunți acum. Și tu poți fi în același pat al morții încercând cu disperare să te agăți de ultima clipă de viață pe care, de data aceasta, nimeni nu ți-o mai poate da. În acest moment minunile nu se mai întâmplă.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats