duminică, 15 iulie 2012

Fumatul și bolile pulmonare

0 Comentarii



Fumatul este cel mai important factor de risc pentru bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC). Tarul şi cianidele sunt responsabile de producerea bronşitei şi emfizemului, în principal prin hipersecreţia glandelor bronşice şi blocarea acţiunii de epurare (curăţare) ciliară.

Tusea şi expectoraţia, dispneea (dificultatea în respiraţie), wheezing-ul (respiraţie zgomotoasă) şi durerile toracice, constituie simptomele res-piratorii principale.

Riscul de deces pentru fumătorii de peste 25 de ţigări pe zi este de 20 de ori mai mare decât al nefumătorilor. Din momentul stabilirii diagnosticului, durata supravieţuirii pentru încă 5-10 ani a fost apreciată la 50%. În cazul persoanelor cu forme grave de BPOC (cu valorile VEMS sub 1 litru) şansele de supravieţuire sunt de 1-3 ani.

Fumatul de ţigară de foi (trabuc, havană) este un factor de risc cunoscut în apariţia certă a BPOC. Un studiu realizat printre bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 30-85 de ani, fumători şi nefumători de ţigări de foi, în perioada 1971-1985 în SUA, evidenţiază că, independent de alţi factori de risc, fumatul activ de ţigară de foi creşte semnificativ riscul de îmbolnăvire prin BPOC (cu 45% mai mare).

În cazul femeilor fumătoare, se pare că riscul de a suferi de BPOC este mai mare şi că există o vulnerabilitate mai mare la instalarea formelor severe de BPOC. În schimb răspunsul la medicaţia bronhodilatatoare este mai bun. Încetarea fumatului în BPOC are un pronunţat impact, scăzând rata exacerbărilor severe şi riscul complicaţiilor cardiovasculare. Abandonul fumatului este benefic în orice moment al evoluţiei bolii crescând calitatea vieţii pacienţilor şi reducând mortalitatea datorată BPOC.

Fumatul este recunoscut ca factor etiologic în dezvoltarea astmului în copilărie şi, posibil, în debutul astmului la adult. Este ştiut că fumatul creşte numărul celulelor inflamatorii prin mecanisme distincte. Acestea includ recrutarea de celule inflamatorii, alterarea subtipurilor celulare, intensificarea anumitor funcţii celulare, eliberarea de mediatori pro-inflamatori.
Se consideră că femeile fumătoare care suferă de astm bronşic au un risc crescut al mortalităţii prin această boală comparativ cu bărbaţii. Coexistenţa bolilor ischemice cardio-vasculare ar favoriza aceasta.

Tot mai des consemnate în literatura medicală sunt creşterea incidenţei astmului bronşic în rândul populaţiei adulte şi faptul că afecţiunea este mai des întâlnită printre fumătorii curenţi şi foştii fumători, la care se constată susceptibilitate la infecţii respiratorii, inflamaţie cronică şi obstrucţie bronşică consecutiv compuşilor iritanţi din tutun.

Fumatul poate amplifica simptomele astmaticilor, fumătorii având mai frecvent episoade de exacerbare a bolii. Expunerea pasivă a fătului la fumat, de către o mamă care fumează pe parcursul sarcinii, creşte riscul nou-născutului de a dezvolta astm în primii 3 ani de viaţă.

Fumatul este unul din cei mai importanţi şi, de asemenea, unul din cei mai evitabili factori de risc pentru infecţiile tractului respirator. Sunt consemnate în literatura medicală procese pneumonice mai frecvente, bronşite cronice nespecifice: riscul este 2 ori mai mare pentru indivizii care au fumat vre-odată şi de 3.15 ori mai mare pentru marii fumători.

Un număr mare de studii demonstrează că stoparea fumatului duce la scăderea semnificativă a riscului de infecţie. Acestea subliniază importanţa stopării fumatului ca măsură preventivă a afecţiunilor infecţioase: scăderea cu 50% a ratei de risc după 5 ani.

Fumatul creşte riscul de deces prin tuberculoză; după Doll R. (1999) raportul dintre rata deceselor la fumătorii cu tuberculoză şi nefumătorii suferind de aceeaşi boală este de 2,8.

Fumatul este un factor de risc de îmbolnăvire pentru tuberculoză prin scăderea capacităţii de apărare împotriva bacilului Koch şi prin reactivarea unor leziuni latente ce datează uneori din copilărie. Marii fumători au un risc de 2-3 ori mai mare de a face această boală decât nefumătorii, prin faptul că fumatul determină frecvent tuse cu expectoraţie, ridicând gradul de contagiozitate al bolnavilor baciliferi. Formele de tuberculoză activă gravă extinsă precum şi recidivele sunt mai frecvente la marii fumători. Astfel, ar exista o relaţie doză-răspuns între numărul de ţigări fumate zilnic şi riscul de a face o tuberculoză activă (Alcaide J., 1996). Asocierea fumatului cu tuberculoza creşte riscul apariţiei unui cancer bronhopulmonar.

Cancerul laringian se poate localiza în orice segment al acestui organ dar in majoritatea cazurilor, debutul leziunilor se face la nivelul glotei. Fumatul este incriminat drept cauză în circa 84% dintre cazurile de cancer laringian, la fumat adăugându-se frecvent şi consumul de alcool, situaţie când riscul este cumulativ. La femeile fumătoare riscul de a face cancer laringian este de 17,8 ori mai mare.

În funcţie de dimensiunile şi locul unde se situează tumora, se descriu următoarele simptome:
  • schimbarea timbrului vocii, răguşeală de diferite grade de intensitate;
  • senzaţia de uscăciune în gât;
  • tuse trenantă;
  • dificultate în respiraţie permanentă sau intermitentă;
  • senzaţia de corp străin în gât;
  • dureri la nivelul urechii;
  • apariţia unei tumefieri în regiunea gâtului.
Orice persoană „mare fumător” care sesizează aceste manifestări clinice, cu evoluţie spre agravare în timp, va trebui să se adreseze unui specialist ORL.

Fumatul constituie un factor de risc major în apariţia cancerului bronhopulmonar. Cancerul bronhopulmonar produce mai multe decese decât orice alt tip de cancer.

O persoană care fumează 40 de ţigări/zi inhalează pe an aproximativ 140 g de substanţe cancerigene.

Riscul este în raport nu numai cu numărul de ţigarete fumate zilnic ci şi cu vârsta la care s-a început fumatul, persoanele tinere care îşi însuşesc acest obicei având cel mai mare risc de a dezvolta un cancer pulmonar.

Cantitatea relativă de gudron din ţigarete este mai puţin importantă decât modul în care acestea sunt fumate, intensitatea şi frecvenţa inhalării fumului de ţigaretă constituind un pericol mai mare decât o concentraţie înaltă de gudron. Rata de mortalitate prin cancer pulmonar creşte cu numărul ţigaretelor fumate pe zi şi cu adâncimea inhalaţiei, perioada în ani a fumatului, tipul de ţigări (risc dublu în cazul ţigărilor fără filtru), lungimea ţigaretelor (lungimea mai mare aduce mai multă nicotină în organism).

În funcţie de maniera de inhalare şi numărul de ţigări fumate pe zi, rata de deces prin cancerul pulmonar poate prezenta variaţii semnificative:
Fumătorii de ţigarete „light” ori „low-tar”, tind „să compenseze” prin creşterea numărului de ţigarete şi inhalarea mai profundă. Fumătorii unor astfel de ţigarete simt nevoia creşterii numărului acestora şi a inhalării mai profunde a fumului rezultat. Părţile periferice ale plămânului ajung în felul acesta să fie expuse la cantităţi mai mari de substanţe carcinogene rezultate din consumul tutunului, aici fiind sediul în care se dezvoltă cu predilecţie adenocarcinomul. În cazul consumului de ţigarete light, pentru fiecare miligram de nicotină „în minus”, dependentul consumă cel puţin 2 ţigări în plus.

Datele epidemiologice şi experimentele arată că riscul de cancer pulmonar este mai puţin ridicat la fumătorii de pipă şi de ţigări decât la fumătorii de ţigarete, oferindu-se ca explicaţie faptul că primii nu inhalează fumul. În schimb, cancerul de gât şi laringe este mai frecvent. Au fost invocaţi factori genetici care ar explica de ce 20% dintre fumători dezvoltă un cancer bronhopulmonar. Printre aceştia sunt consemnaţi:
  • polimorfismul glutation S transferazei, care are un rol important în detoxifierea carcinogenelor pulmonare din tutun;
  • mutaţiile tumorale specifice de la nivelul cromozomului P53;
  • familia enzimatică a cromozomului P450, responsabilă de conversii ale procarcinogenelor din fumul de tutun către metaboliţi reactivi.
Histiocitoza X apare mai frecvent la tineri şi în majoritatea cazurilor fumători.
Sindromul Goodpasture este întâlnit frecvent la bărbaţii tineri fumători. Fumatul ar produce modificări pulmonare care favorizează într-un anume context, hemoragiile alveolare.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Go stats